O baterie pe verde, vă rog! De câți amperi? De 9,5.

Știți că eu nu scriu în weekend.

Daaaaaaar, Cris învață pentru carnetul de barcă, ultima probă, iar eu am avut o zi atât de interesantă că dacă nu vă povestesc, o să visez la noapte.

Oficial, vă anunț că mi-am dat ultimul examen în raport cu mașina pe care o conduc. Știu, am scris mult despre asta, cred că pe unii v-am și plictisit. Până și eu m-am plictisit de mine însămi, deci, e clar, că trebuie, adică TREBUIE să fie ultimul articol pe tema mașinii măcar pentru următoarele 6 luni.

După aia o dau pe barcă. Glumesc!

După cum spuneam, până acum am bifat așa:

• spălat: asta e la ordinea zilei
• schimbat anvelope: nu-mi place dar nu am ce face
• făcut revizie: e așa și-așa că e mai civilizat
• schimbat becuri, stopuri, frâne, pus oglinzi noi după ce au fost furate: e foarte bine că o las la un vecin și mi-o aduce gata făcută și spălată

Astăzi, m-am autodepășit. Am schimbat bateria.

Ieri după amiază, după ce ne-a luat o oră jumate să reușim să ne îmbrăcăm cum ne place, să ne prindem părul cum ne stă bine, să mâncăm ceva din farfuria preferată, să ne luăm poșeta cu lego în ea, să plângem că nu ne plac pantofii și să nu uit pentru a mia oară sticla cu apă, ne-am suit cu toții în mașină, se înțelege: eu și copiii, am inspirat, expirat și….nu am reușit să plec de pe loc.

Mașina moartă. Adică, decedată de-a binelea.

Mă uit la Andre:

– Ai umblat la becuri?

– Nuuu….

– Sigur?

– Daaa….

Hmmmmm….., zice mă-sa gânditoare. Am dat de naiba.

– Copii, jos că nu mai plecăm nicăieri.

– De ceeeeeeee?????? se aude urletul de leoaică sfâșiată de durere. Eu vreauuuuu în paaaaaaarc!!!

Atunci, am început să aplic planul de incendiu.

Am sunat la vecinul cu service-ul. A venit, mi-a adus curent. Dar ghici, ce? Mașina nu pornea. A venit vecina cu mașina mai mare și mai puternică. Nimic. E clar că bateria era moartă bine. Ne-am chinuit, ne-am străduit, nu am am avut sorți de izbândă. Am împins mașina înapoi în garaj și am sperat la o zi mai bună, mâine.

V-am zis că soțul era plecat din țară, nu? Iar copiii mei cu copiii vecinilor mișunau desculți pe stradă?

A trecut noaptea. Cât să mă pregătesc psihologic pentru a doua zi, când fotbal, cumpărături, parc, program de vacanță, nu?

Pe la 7 jumate, cu noaptea-n cap adică pentru mine, cu mașina lui Cris care se întorsese acasă, am început să caut baterie prin Pantelimon. Am primit o recomandare de la niște neni care așteptau în fața unei uși închise. Firmele normale deschid la 8, poate chiar 9.

Apoi, cu copiii după mine, iar el cu un taxi, a plecat fiecare în treaba lui. Eu la fotbal, el la birou. Eu de la fotbal și la magazinul de baterii, el tot la birou.

– Bună ziua, am nevoie de o baterie uite-așa și deschid telefonul cu fotografia bateriei vechi. Mi s-a recomandat un AGM 75. (nu mă întrebați ce e, sună a avion dar mi s-a spus că e un tip de baterie cu gel, în loc de azot.Măcar să știu pe ce dau banii.)

– Da, avem. Și de asta, și de cealaltă, îmi arată domnul oferta aranjată în turnulețe de diferite mărimi. Toate roșii, atrăgătoare, cu un taur supărat pe ele.

Eu fac ochii mari. Nu înțeleg nimic. Le vreau pe toate, par frumoase, șterse de praf, cu taurul acela supărat, cred că-și merită banii.

– Una…..bună……să meargă, să nu-mi ardă chestii pe-acolo. ( Electronică chiar nu știu, dar când aud de curent mă gândesc automat la scurt circuit. Nu știu de ce, dar e important pentru mine bateria să nu facă scurt cu ceva, orice găsește în cale: bec, stop, radio, lumina de interior, orice)

– Doriți de 750 sau de 1000?

Ochii iar foarte mari:

– Deee…….

– Amperi.

(Deci, nu cred că tocmai m-a întrebat chestia asta)

– Ăăăăăăăăăăă……(aș fi întrebat ce-s ăia, la ce ajută, dar cu copiii lăsați urlând în mașină după înghețată nu mai aveam nici răbdare, nici neuroni disponibili).

Voi suna la soțul meu, să întreb, mă dau eu mare ca și când soțul meu, un drăguț, mi-ar fi spus: iubita mea, dar trebuia să mă lași pe mine să mă ocup. (Visează, visează…..)

Sun. Culmea, răspunde.

– De 750 sau de 1000 de amperi, întreb eu pe un ton superior, știind sigur că-l voi închide: șah- mat! (se înțelege că eram nervoasă pe el că nu m-a ajutat. M-aș fi așteptat să rezolve el totul, iar eu să stau acasă ca o doamnă, cu copiii. Diferența e că el, profesional, dă 100000000% și nimic nu-i stă în cale să performeze. Iar EU, trebuie să devin din ce în ce mai bună. Aceasta este lecția vieții mele. E mașina mea, să mă ocup de ea. Abia aștept să prind ziua când amperii îmi vor schimba viața).

Șah-mat, la el? N-ai să vezi. Ceea ce credeam că o să-i ia cel puțin 10 minute să decidă, precum aș face eu într-un magazin de haine, lui i-a luat 3 secunde:

– Ia una la fel! Fix la fel ca cea veche.

Scurt pe doi.

Cât de simplu gândesc bărbații. Sigur nu știe de amperi, dar decizia a luat-o rapid și bine!

Am luat una de 1000. Am plecat s-o montăm. Credeți că s-a terminat?

În timp ce eu mă chinuiam cu taurii și amperii, mașina mea stătea deconectată complet de la bateria veche. A intrat în nu știu ce modul de furt, că nici cu mama bateriei cu full amperi nu a pornit.

12.30 – copiii flămânzi, cocoțați pe blatul de la bucătărie înfulecau eugenii. Eu când văd biscuiți cu cremă…..mă pierd. Văd negru, mă transform în taurul de pe baterie. N-aveam ce să fac. În loc să pregătesc o supă pentru copii, eu căutam pe cineva să vină cu testerul să-mi salveze mașina.

Încă un telefon, și încă unul. Încă o eugenie, și încă o eugenie.

Într-un final, am găsit un domn căruia nu i-a trebuit mai mult de 10 minute să-mi rezolve stresul  care mă cuprinsese frenetic de vreo 2 zile.

Peste 5 ani, când și această baterie mă va lăsa, va trebui să știu că:

– un magazin bun de baterii este în zona Autovit

– să nu scot niciodată bateria veche, să nu las niciodată mașina fără baterie conectată

– să cumpăr una la fel ca cea veche, indiferent de culoare, model și imaginea de pe ambalaj

– Amperul (simbol: A) este unitatea de măsură pentru intensitatea curentului electric. (Wikipedia)

q.e.d

Sursa foto: aici