Citiți eticheta ca să vedeți unde se duc banii
M-am dus și eu zilele trecute să fac niște cumpărături într-un supermarket. V-am zis că mai degrabă se acomodează fii-mea la balet decât să găsesc eu locuri libere în sala de așteptare, așa că, în ora aia pe când bunicii se actualizează cu problemele blocului, eu m-am dus la vânat niște carne pentru cină în supermarket.
Ca orice bucătăreasă cu istoric și puțin timp la dispoziție, am un meniu deja creat pe care îl tot sucesc și-l învârtesc de la o săptămână la alta. Ba mai iau un mușchiuleț de porc și-l fac la grătar, ba niște pulpe de pui pe care le bag la cuptor, iar când bărbatu ia salariul și eu nu mai cumpăr accesorii nefolositoare prin bucătărie, ne permitem și un pește de captură, care, în funcție de noroc poate fi chiar proaspăt.
De această dată, însă, îmi propusesem să mă las inspirată de ofertele din magazin pentru meniul din seara aceea. Evit să gătesc porc la masa de seară, deci mi-am îndreptat privirile spre o carne de vită.
Mușchiulet de vițel, vrăbioară și ceva carne pentru tocat se arată în vitrină. Mușchiul arăta bine, îmi zic – iau 3-4 felii, le pun pe grill, un orez la copii, salată pentru adulți, gata masa!
Până să vină doamna să mă întrebe ce doresc, nu știu cum îmi cad ochii pe preț. Atunci am rămas pentru a doua oară fără aer, prima dată fiind când am aflat cât costă o naștere la particular.
83 lei/ kg de mușchiuleț de vițel românesc
Am citit de 3 ori prețul și tot de-atâtea ori cuvântul românesc.
Dacă era cine știe ce vită adusă cu avionul la clasa I din Argentina, de la mama vițeilor cu carne fragedă care primesc masaj la tălpi și spumă de lapte la micul dejun, poate că aș mai fi înțeles. Dar vita noastră românească, adusă din țara noastră, care mănâncă iarbă de-a noastră, de ce să fie atâââât de scumpăăăă?
Am zâmbit amar și-am trecut mai departe. Azi nu mâncăm vită la cină. Trec și de raionul cu Bio unde prețurile pleacă de la 100 lei în sus per kg și ajung la pui.
Hai că pui își permite toată lumea. Cu toate că e hormonat, plin de antibiotic și apă tratată, ”de evitat” spun medicii, un piept de pui de la Puiul fericit, singurul pe care-l cumpăr pentru că știu din surse că e mai ”curat” ca alții, costă 33 lei/ kg. Celălalt pui, nefericit, costă 23 lei/ kg.
Nici pui nu mâncăm în seara asta.
Curcan și rață nu aveau, dar la Lidl sar și acestea de 30 lei kg.
M-am dat doi pași în spate și n-am știut ce să cumpăr ca să fie cât de cât sănătos și să mai îmi rămână bani și de plătit lumina și gazul.
Am luat într-un final o limbă de vită, 20 lei, din care vom mânca de două ori DACĂ am și supă la felul 1. Dacă nu, a doua o zi o iau de la capăt cu:
Azi ce să mai gătesc și sănătos dar să-mi rămână și bani de excursia copilului și opționalul de balet?
La o comparație simplă cu Portugalia, unde TVA-ul la alimentele de bază este 6%, noi avem carnea de cel puțin 2 ori mai scumpă la 9%. În condițiile în care salariul minim la ei e vreo 700 euro. Eu înțeleg să existe specialități de carne super bio, pește venit de peste mări și țări capturat cu sulița de nepotul lui Robinson Crusoe, dar taie o bucată de coadă și pentru ăștialalții care nu-și cumpără Porsche la lichidare și vilă în Pipera în ziua de avans.
Pune și tu o bucată de carne calitativă la un preț decent ca să le crească și românilor stima de sine și să meargă fericiți la serviciu. Păi de unde să vrem noi oameni bine dispuși și mulțumiți acasă când ei dau jumate de salariu pe un pui hormonat de le cresc copiilor păr de la 8 ani și sâni de la 9?
Muncești zi lumină la patron, vii acasă, te mai cerți și cu vecinul că ți-a luat locul de parcare, urci scările până la 6 că iar nu merge liftul că nu s-a plătit întreținerea, iar nevasta te așteaptă cu mazăre la 7 lei punga de 400 grame.
Ca să nu mai spun că ultima bluză cumpărată a fost acum 3 luni de la reduceri și nici nu era modelul pe care-l doreai. Unde să mai intri și tu când rochia de balet a fii-tii costă 170 lei, abonamentul pe lună 200, iar engleza…..nici nu mai contează.
N-a murit încă nimeni de foame, dar se moare pe capete de boli la vârste fragede. Pentru că viața este extrem de scumpă, iar sănătatea un lux pe care numai unii și-l permit.
*** Despre cartea care te binedispune în vacanța de primăvară-vară și să sperăm că nu și de toamnă: ”Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi, precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)
