Ce privilegiu să fii mamă (#destindemama 2017)
Într-un moment de nostalgie presărat cu un chef nebun de somn, am deschis momentele de #destindemama din 2017.
Am trecut peste ele, cu sufletul plin și inima picurându-mi de dor.
1.
Azi m-au supărat copiii pe plajă. Beti a făcut iar scandal (ca vrea apa, nu mai vrea apa, ba pipi, ba nu e pipi, urlete, tipete) Andre a îngropat două mingi minuscule în nisip după care nu le-a mai găsit. După ce, oricum îl prevenisem că asta se va întâmpla.
M-am gândit în capul meu: Gata, le pun limite!
– Copii, mergem acasă. S-a terminat cu plaja pe ziua de astăzi!
Eram pregătită de un mega scandal, eu să le explic că îi iubesc, doar că s-a terminat timpul minunat la plajă, ei să plângă, eu să-i împac.
– Iuhuuuu, mergem acasă!!! răspund ei în cor.
Nici limitele nu mai sunt ce-au fost.
2.
Beti vorbește de 30 de minute cu Andre, care deja a adormit în celălalt pat. Ea întreabă, ea răspunde, își schimbă vocea, cântă, Andre doarme în continuare.
La un moment dat, se aude:
– Eu mă culc, Andre. Mi-e somn.
Liniște.
– Andreeeeee, eu mă culc. Noapte bună.
Liniște.
– Noapteeeeee bunăăăăăăăăă, urlă supărată că rămâne discuția neînchisă.
Liniște.
– Andre doarme, iubita mea, o liniștesc eu.
– Dar să-mi spună noapte buna!
Mi s-a confirmat ca barbatii (nu prea) se nasc cu rabdarea sisifica de a suporta trancaneala unei femei la miez de noapte, iar femeile au nevoie de finalizarea discutiilor, tot in miez de noapte.
3.
In 4 zile voi ajunge la finalul celor 3 saptamani de stat singura cu copiii in concediu.
Acum, la somn, copiii cauta variante să mă trocuiască:
– Eu vreau sa dorm cu tati, zice Beti.
– Si eu vreauuuuu, zice Andre.
– Atunci, facem asa: dormim amandoi cu tati si mami doarme singura. Oricum ea nu ne da bomboane! Zic: mami, vreau bomboane! Nu, zice ea. Vezi? Asa face!
– E cea mai rea mama din lume! Dar azi, dorm eu cu ea! zice Andre.
– Mai bine dorm eu azi cu ea si cand vine tati dormi tu cu ea.
– Nu! Eu vreau sa dorm azi cu ea. E randul meu. Dar daca vrei, dormi tu toate zilele astea cu ea si cand vine tati dorm eu cu el. Vrei asa?
– Maaaaaaamiiiiiiii!!
Nu raspund. Sunt cam trista.
– Mami e surda, se aude de sus.
Rad de una singura.
– Mamiiiiiiiiiiiii!!!
– Ce e?
– Uite: noi suntem iubirile tale si vrem sa stai cu noi.
– Si eu cu cine dorm cand vine tati?
– Cu iubirile tale!
4.
– Mami, eu vreau sa dorm cu tine!
– Pai nu ai zis ca atunci cand vine tati o sa dormi cu el?
– Ba da, dar era atunci. Acum, ca a venit, tot cu tine vreau sa dorm.
Mama e de neinlocuit. Nici macar cu tata.
5.
La nani.
– Beti, pot sa fac un dus si apoi vin la tine sa facem nani?
– Nu. Stai cu mine pana adorm.
Apoi, ma ia in brate, ma pupa, ma miroase: snif, snif….
– Mami…..tu…..mirosi a ceva, urat.
– Da, mami, nu am facut dus. (Miroseam a fum de la gratar, ca sa nu aud vorbe) Pot sa ma duc?
– Da, mai bine…..dar vin si eu cu tine, ca sa te pup in timp ce mirosi frumos.
6.
Andre vomita de vreo 3 zile. Una da, cealaltă nu. Azi noapte a vomitat de vreo 5 ori. La prânz a vrut pepene, iar eu am refuzat sa-i dau. L-am ținut pe ceai, orez și pâine prăjită.
– Mamiii, vreau pepene!
– Azi nu se poate, iubirea mea. Mănânci mâine, azi trebuie să te refaci.
– Ești cea mai rea mamă. Gata, ca să știi.
– De ce, iubire?
– Că nu-mi dai pepene! O să te schimb cu altă mamă!
– Și cum o să faci?
– O să plec cu mașina, mă opresc într-un oraș și o să întreb: unde-i mama mea, unde-i mama mea?
– Și crezi că o să vină careva să te ia acasă?
– O să vii tot tu, că tu ești mama mea. Și o să-mi dai pepene. Că pe mine nu mă mai doare burta, mi-a trecut. Deci, îmi dai?
7.
La 9 seara am plecat dupa flori. Beti merge de maine la o super doamna educatoare. Andre incepe clasa 0. Abia am venit de la mare, dupa un drum de 5 ore. Floraria era plina, iar afara rand luuuung…..multi bebelusi, domni nervosi, copii obositi, mame stresate.
Dupa o ora, reusesc sa plec cu doua buchete frumoase. Mai am de calcat uniforma lui Andre – pe jos, fara masa, ca intr-un episod de deja- vu, de pregatit bagajul lui Beti si de strans masa dupa cina. La final, imi voi turna un pahar de vin rosu in cinstea mea, a noastra, a mamelor care vor face acest inceput de scoala sa fie o nimica toata!
8.
– Mami, imi dai o bombonica?
– Una.
– Da, una.
Ma duc spre dulap.
– Doua, da? ma intreaba tot ea.
– Una.
– Doua.
– Bine, doua.
– Un rosie, una galbena, una verde.
– Astea-s trei, Beti!
– Pai una e pentru „ultima si gata!”
9.
– Andre, du-te te rog sa te speli, te bagi in pijamale, iti alegi povestea si ma astepti ca in 5 minute vin si eu.
Strang repede in bucatarie si ma duc la el in camera.
Andre in pijamale, trona pe niste perne, picior peste picior cu cartea ”Pune-ti o dorinta” in mana.
– Cine te-asteapta pe tine asa frumos, ia zi? ma intreabă el cu glas mieros.
Eu rad in hohote.
– Hai, spune, cine?
– Bombonica mea, Andreeee!!!
– Cine e cel mai descurcaret baiat?
– Andreeeee!!!
– Uite cartea, citeste!
– Ti-ai pus o dorinta?
– Da. Să pot sa te iubesc mai mult decat ma iubesti tu.
– Nu cred ca se poate. Cum o sa faci asta?
– Cat ma iubesti tu? ma intreaba el.
– Pana la cer si inapoi.
– Vezi? Eu te iubesc pana la spatiul cosmic si inapoi.
Mai mult decat tine.
10.
A reușit de a adormit și ultimul copil. Ora 15.00. Am un zâmbet tâmp pe față. Îmi fac o cafea și timp de 15 minute o savurez. 15.15 Mă apuc de scris la articolul pentru mâine. Am un chef nebun să vă povestesc cum am condus pe tocuri, vineri.
15.45 Se trezește Beti. Game over.
– Mami are un pic de treabă, Beti. Mergi și te joacă.
– Nu vreau.
– Nu vrei puzzle? Uite, îl faci aici lângă mine.
– Nu.
– Vrei să desenezi ceva frumos, o prințesă? Aici, lângă mine.
– Nu vreau.
– Dar mărgeluțe, vrei să faci?
– Hai mai spune, până ajungi la tabletă…..
11.
– Mami, vrei să te mângâi? mă întreabă Beti în timp ce stau lângă ea să adoarmă.
Ce iubită și împlinită m-am simțit dintr-o dată. Nu cred că m-a mai mângâiat cineva de vreo câteva luni bune. Poate ani?!
– Da, iubirea mea, mi-ar plăcea să mă mângâi.
Și simt o mânuță fină și caldă mișcându-se ușor prin părul meu.
Doamne, ce bine e!
– Știi, așa îmi face și doamna la somnul de prânz, de la grădi.
12.
– Mami, vreau să mă iei în brațe.
– Cum să nu, iubirea mea! ca orice mamă care aplică parentingul cu blândețe, bucuroasă că am crescut un copil care știe ce vrea, îmi iau minunea în brațe.
– Vreau să te iau de gât.
Mama cade pe jos de bucurie, se întinde către copil ca acesta să-și înconjoare mânuțele după gâtul ei.
– Mami, acum aș vrea să văd dacă ajung acolo, îmi arată ea dulapul de sus.
Mama simțindu-se de mare ajutor în a-și atinge copilul țelul înalt, o apropie de dulap.
Se întinde și-l deschide.
– Wow, popcorn! Mie îmi place atât de mult popcornul
13.
– Mami, vreau telefonul să-l sun pe Moș Crăciun!
– Moș Crăciun nu are telefon.
– Ba are!
– Nu are, fă-i o scrisoare.
– Nu știu să scriu. Mai bine vorbesc. (Știți voi că femeile vorbesc 20 000 de caractere față de 10 000 ale bărbatului)
N-am scăpat de Beti până nu am sunat la Moș Crăciun.
Au vorbit ei ce-au vorbit, Beti i-a cerut doar o rochiță și un pluș cu Ana și Elsa
– Vreau puține, a completat ea.
Moșul a fost dat pe spate.
Își iau rămas bun și închid.
Vine tati.
– Ai vorbit cu Moșul, Beti?
– Nu, era bunica, m-a păcălit. Dar îmi aduce rochiță și plușuri că așa i-am spus.
14.
– Mami, vreau la baie.
– Abia ai fost cu tati, Beti.
– Dar pipi iese doar cu tine, mami!
15.
Prin 2006, 2007, 2008, 2009 și 2010, toate diminețile noastre de weekend erau la fel. Cris dormea până târziu, eu eram cea matinală. Mă trezeam, îmi făceam o cafea și meditam cu televizorul deschis la aceleași non-sensuri. Nu aveam planuri, eu mai mergeam prin piață, doar ca să mă mai duc pe undeva. Cumpăram lucruri puține, câtă mâncare să iei și să gătești pentru 2 oameni? Vedeam multe filme, seriale, în pat, la calculator. El mai lucra, eu mai citeam. Mașină nu aveam, așa că plecatul din oraș nu ne era la îndemână.
În 2017, în continuare sunt matinală. De 4 ore mă chinui să-mi beau cafeaua. Am zis – după ce pun la spălat, după ce joc un Măscărici cu copiii, stai să mâncăm prima dată, hai să dansăm pe Vrăjimăturică, între timp s-a terminat mașina de spălat – punem alta, să nu uit să pun supa la făcut să fie gata până la 12, să mătur un pic că e numai plastilină pe jos.
Gata, hmmmm, ce bine miroase cafeaua asta!
Recitind, mi-am dat seama că toate aceste momente au fost doar între mine și ei: când au fost bolnavi și am stat cu ei acasa, în vacanța de vară singură cu ei, în Portugalia sau în vacanțele dintre semestre, acasă tot cu ei.
Momentele astea fac parte acum din fiecare celulă a mea de mamă, din fiecare amintire care m-a transformat în ceea ce sunt astăzi.
O poveste cu o mamă și doi copii care au petrecut împreună anii cei mai frumoși ai copilăriei.
Ce privilegiu să fii mamă!