Pe oamenii nervoși îi tratezi cu bunătate

Vinerea trecută, după ce l-am lăsat pe cel mare la școală, mi-am continuat drumul obișnuit către grădiniță. Când am ajuns în parcare, am zărit un loc liber exact în fața ei. M-am uitat de două ori să văd dacă nu cumva mi se pare și chiar am avut acel gând specific:

– Prea frumos să fie adevărat!

Ceea ce s-a și demonstrat ulterior, pentru că în timp ce eu mă îndreptat spre locul respectiv, vine o mașină din dreapta mea și trece milimetric de mine. Eu pun frână brusc, mașina se tot duce, eu reușesc să parchez.

Dar ghinion! Că mașina nu s-a tot dus cum mi-am imaginat eu, ci s-a oprit brusc ca să parcheze pe același loc spre care mă îndreptam eu. Da’ cine să-și dea seama la viteza cu care mergea pe străduța super îngustă?

Abia când am ieșit din mașină, am văzut-o oprită lângă mine și o doamnă urlând: că am făcut anume, că de ce am parcat că acolo voia ea să parcheze, unde să mai apuc eu să-i spun că nici măcar nu am văzut-o.

Ba că am văzut-o și am făcut anume. Asta o rodea pe ea într-o vineri dimineață. I-am arătat că sunt zeci de alte locuri de parcare și chiar erau, numai vreo 2 lângă noi, dar problema nu era locul, să ne înțelegem ci că eu aș fi fost mai șmecheră decât ea, cum s-ar spune în argoul de Pantelimon City.

Când am văzut că nu am cu cine să mă înțeleg, m-am întors și am plecat. Ea a parcat, într-un final, trei mașini mai încolo.

Credeți că s-a terminat?

La întoarcere mă aștepta. Nu fusese suficient cât urlase la mine, trebuia și partea a II-a.

– Pentru că ai parcat acolo, uite aici stau, te blochez, îmi spune ea în timp ce-și oprește mașina perpendicular cu a mea. Uite aici stau! Ca să nu mai îmi iei mie locul!

Eu mă apropii, cobor la nivelul ei și-i spun apăsat:

– Tu n-ai înțeles că nu te-am văzut, nu? Ai venit cu super viteză, te-ai oprit brusc, îmi era imposibil să te văd că eu nu am ochi la spate. Uită-te câte locuri de parcare sunt….ce sens are discuția asta?

– Îți fac mașina zob dacă te mai văd pe aici, a continuat ea să demonstreze că tot ce spun eu n-are nici un sens.

N-am mai ascultat-o. M-am întors în mașină, ea a plecat cum a venit, supărată, iar eu, m-am bucurat cât am mai putut că mi-am păstrat totuși, calmul. Putea ieși mai rău și nimeni nu avea nimic de câștigat.

Așa cum a pățit prietena mea, fix cu o zi înainte, tot în București

Se plimba pe trotuarul – parcare din fața Stadionului Național, de pe Bulevardul Basarabia.

Acel trotuar care s-a transformat într-un fel de parcare destul de largă unde bănuiesc că se aplică regula de ”circulați cu atenție” sau ”atenție la pietoni”.

Și cum spuneam, joia trecută se plimba pe respectivul trotuar, moment când a trecut pe lângă ea un taximetrist în viteză. Ea s-a speriat și-a tresărit, iar el s-a oprit brusc să-i spună că are căștile în urechi și că-i vina ei. Ea, într-o română stâlcită, că e portugheză de la mama natură, i-a spus că pe acolo se merge încet, că nu e stradă. Sau ce i-o fi zic ea și ce a înțeles el. Că nici mai mult nici mai puțin, dă cu mașina în spate cât să se dezechilibreze femeia trecută de 50 de ani, se apleacă peste geam și-i dă un pumn în față.

Ați citit bine, îi dă un pumn în față și pleacă.

Când m-a sunat să-mi povestească, am rămas efectiv fără glas. Am mai auzit de șicane în trafic, de taximetriști prost crescuți, unul mi-a zis și mie zilele trecute că-mi boțește mașina că nu l-am lăsat în fața mea, dar de aici să bați oamenii pe stradă mi-am închipuit că e un drum mai lung.

Dar nu e deloc lung.

Am încurajat-o să facă sesizare la firma de taximetrie, că e una mare și super cunoscută, iar apoi la poliție. Îi este frică. Nu e la ea în țară, are familia aici și se teme că o va aștepta, o va urmări să-i facă rău. Și cine-o protejează?

Pun poza aici, măcar să știți cu cine să NU mai mergeți.

Iar copiilor voștri, spuneți-le atât: liniștea e de patru ori mai mare decât dreptatea!

Sursa foto