Vinerea trecută, după ce l-am lăsat pe cel mare la școală, mi-am continuat drumul obișnuit către grădiniță. Când am ajuns în parcare, am zărit un loc liber exact în fața ei. M-am uitat de două ori să văd dacă nu cumva mi se pare și chiar am avut acel gând specific: – Prea frumos să fie adevărat! Ceea ce s-a și demonstrat ulterior, pentru că în timp ce eu mă îndreptat spre locul respectiv, vine o mașină din dreapta mea și trece milimetric de mine. Eu pun frână brusc, mașina se tot duce, eu reușesc să parchez. Dar ghinion! Că mașina nu s-a tot dus cum mi-am imaginat eu, ci…