Ceea ce femeia n-a reușit în 3 ore, a reușit bărbatul într-un minut jumătate.
Buuun, deci am filmat azi un video că mi se părea mie interesant să vă povestesc cum îmi fac rapid și frumos unghiile acasă cu o super unealtă recent descoperită la magazin, eu cea fără de unghii frumoase.
După ce mi-am făcut patul la linie, de parcă aș fi auzit-o pe fii-mea cum stă lângă mine să mă verifice și am vorbit cât de frumos am putut, nu am mai reușit să scot filmul din telefon. Și erau numai vreo 10 minute.
3 ore m-am chinuit, am șters aplicații, inclusiv Whatsapp, poze vechi, de toate, nici o șansă.
Îmi dădea o eroare: ”A device attached to the system is not functioning” pe care eu am tradus-o: telefonul meu e prost, nu are memorie, vreau un aparat foto nou cu care să-mi fac treaba fără să mă mai enervez. Și o vacanță în Brazilia!
Am restartat telefonul de peste 20 de ori, am restartat laptopul de vreo 10 ori, am șters orice puteam șterge.
Acum, ghici cine cerșește pe whattsapp ultimele mesaje nesalvate de aplicație?
Blonda care face traduceri după instinctul antitehnologic.
Am băut 3 cafele și am mâncat un pomelo întreg de nervi! Dacă eram frustrată? Era să mor de inimă. Nu știu sincer cum de-a scăpat telefonul că-mi venea să-l dau de pereți. Capul meu îmi spunea să mă îndepărtez ușor de la masă și să bag la spălat niște rufe. Dar eram prea frustrată ca să gândesc drept.
L-am sunat pe bărbat, ca să am motiv de ceartă, să mă eliberez și eu. Cu bărbatul ai mereu motiv de ceartă. Îl poți lua direct de cum ți-a răspuns la telefon:
– Ți-am spus să nu mai lași niciodată farfuria murdară pe masă?
– Știi că n-ai dus gunoiul?
– Recunoaște că dacă nu te sunam eu acum să-și amintesc că trebuie să-l iei pe copil de la școală, ai fi uitat?
Doar că n-a răspuns, știți povestea mea cu ne-răspunsul la telefon.
M-a sunat înapoi după ce și-a făcut exercițiile de relaxare
I-am zis dintr-un foc ce am, abia mă putea urmări.
– Când vin diseară îl scot eu, îmi răspunde el calm.
Prea calm pentru gustul meu. Vreau sânge, sânge pe pereți!
– Da, dar eu vreau un aparat ca data viitoare să nu mă mai chinui atâta. Înțelegi? Sunt super nervoasă, vreau un aparat, n-am făcut nimic azi, am stat după telefonul vieții, deci nu mai pot!
– Îl scot eu când vin. Și știi că am vorbit deja că o să cumpăr un aparat, repetă el la fel de calm.
În punctul ăsta mi-am dat seama că și-a făcut exercițiile de relaxare. Poate chiar a învățat niște tehnici noi de cum să fii zen la birou când nevasta urlă-n telefon.
– Toată ziua am pierdut-o, n-am făcut nimic! Am nevoie cât mai rapid, că eu n-o să mă enervez în fiecare săptămână. Deci, vreau aparat! Da? Vreau aparat! Că eu nu pot să mă enervez mereu, ai înțeles partea asta?
– O să mă urc acum în mașină și voi merge să cumpăr un aparat. E mai bine așa?
– Da, da, da! Asta vreau! am strigat eu fericită.
Era mai mult decât evident că realistic nu avea cum să facă asta, dar simplul fapt că mi-a confirmat frustrarea și nevoia, m-a liniștit instant. Am închis telefonul și mi-am continuat viața ca și cum filmul e o problemă venită doar să mă supere, dar n=o să mă pună la pământ. Adică, redevenisem normală. La cap.
Momentul nașterii relației de ură și iubire
A venit seara și bărbatul acasă.
– Mă ajuți cu filmul ăla? întreb eu convinsă că în cel mai scurt timp voi primi aparatul pe care mi-l doresc în schimbul telefonului din care nu se pot scoate filmele.
I-am dat laptopul și telefonul, în timp ce eu am luat ipad-ul să mă uit la un film mai lung de stand up comedy, convinsă că o să-i ia ceva vreme până să-și dea seama că nu există speranță.
Cronometrați cu mine un minut jumate.
– Poftim, e gata!
– Poooooftim???
– Ce?
– Cum, ce? Ce-ai făcut? Ai rezolvat într-un minut ce eu m-am chinuit 3 ore jumate?
Se uită la mine cu fața aia….aia, aia prea calmă, prea boemă și de altfel, normală.
– Am luat eroarea, copy paste în google, am găsit un tip care zice ce să faci în telefon ca să nu mai blocheze mutarea filmului și gata. Google știe tot!
– Deci nu era de la memorie și telefon și…..
– Nu. Era ce zicea că este.
Pentru că bărbații simplifică, iar femeile complică. Și n-am putea unul fără celălalt că ne-am plictisi de prea multă simplitate sau ne-am epuiza de prea multă complexitate.
Că de aia ne alergăm toată viața ca să ne prindem într-un colț de lume.
