Suntem atât de singuri! Și totuși, atât de conectați cu noi înșine
Tot văd în dreapta și în stânga, zilele acestea mai mult ca niciodată, uimirea unei țări întregi despre cât de singuri suntem.
Câtă singurătate! strigă lumea cât e internetul de mare.
Iar eu, nu încetez să mă tot întreb, care-i problema de a fi singur. Ce este această singurătate de care ne speriem mai ceva ca bau-baul din poveștile pentru copii?
Că trăim iluzia unei vieți sociale din fața calculatorului, asta o știm cu toții.
Însă, ce e atât de rău în a fi singur?
Mi se pare că tocmai, oamenii puternici și echilibrați pot fi singuri, găsesc cu ce să-și ocupe timpul, au o liniște interioară creativă și care în timp, ajung la un nivel de înțelegere a lumii mult peste cei mereu ocupați cu zeci de responsabilități și nici una clară.
Gândiți-vă la călugării care locuiesc prin munți și care-și aud gândurile cât e ziua și noaptea de lungă. Și de câte ori coboară în civilizație și-i mai vedem la televizor ne fascinează cu discursurile lor înțelepte. La câte cărți au timp să citească, nici nu mă miră.
Gândiți-vă la mamele care stau acasă cu copiii și pe care dacă le întrebi ce-și doresc dacă s-ar întâlni cu peștișorul auriu ar fi să aibă câteva minute singure, la toaletă. Și poate câteva, în plus, să bea o cafea în liniște.
Gândiți-vă de câte ori nu ați visat să mergeți într-o vacanță și să beți ceva colorat dintr-un pahar cu picior, singuri, pe șezlong.
Singurătatea nu e rea, din contră, e chiar benefică dacă nu abuzăm de ea.
Zilele trecută am fost la o întâlnire cu niște fete. Nu prea aveam chef să ies din casă, eu fiind din fire o persoană mai retrasă, dar din diferite motive sentimentale, m-am dus. Am ieșit din bula mea, cum s-ar zice. Am văzut oameni cu care să beau cafea, după mult timp de stat singură în casă, sau împreună cu copiii în casă, visând să stau singură în casă.
A fost relaxant, pentru o întâlnire numai cu fete, dar mi-am amintit cu această ocazie de ce e atât de bine în pătrățica mea, acasă.
Oamenii sunt diferiți, vin cu experiențe diferite, își cresc copiii pe principii diferite, își exprimă punctul de vedere diferit, iar mie îmi dezechilibrează interiorul, liniștea pe care am atins-o în singurătatea mea, mi-o clatină și nu-mi place. Că nu-mi place pot accepta, că doar viața e făcută și din lucruri cere nu ne convin, mai ales din oameni care nu sunt pe placul nostru. Doar că nu mai am timp să ascult idei care nu-mi aduc valoare, nu-mi schimbă principii, nu mă umple de entuziasm, să spun – uite, asta aș putea să fac și eu!
M-am întors acasă mai goală în inimă decât plecasem. Vorbisem dar mai bine aș fi tăcut la mine-n scris. Băusem cafea, dar mai bine o făceam la telefon ascultând-o pe prietena mea bună. Din cele 5 pe care le am.
Dar la ce îmi trebuie mai mult, când eu, în singurătatea mea sunt de ajuns. Iar ele, în singurătatea lor sunt de ajuns.
Iar, uneori, o dată pe săptămână, alteori zilnic, ne sunăm să ne întrebăm:
– Hei, ce faci, cum te mai simți azi?
Și copiii mei sunt uneori singuri
Îi las singuri. Și nu în casă când plec la cumpărături. Ci îi invit, 30 de minute într-o zi de weekend, când suntem acasă, să stea la ei în cameră, singuri. E în loc de somn, că nu mai dorm la prânz. E un fel de odihnă a creierului, îmi las mintea să zboare, să gândească ce vrea, dacă vrea, să se ducă unde vrea. Uneori stau în pat, pur și simplu, alteori își găsesc de lucru, Beti mai adoarme, nimeni nu stă cu ochii pe ceas. Cele 30 de minute sunt relative, dar de cele mai multe ori, numărătoarea se pierde într-un puzzle de-al lui Andre sau un desen de care se apucă Beti.
De fapt, ei nu sunt singuri, sunt ei cu ei înșiși. Se recunosc, se ascultă, se înțeleg și se iubesc.
Singurătatea e benefică dacă știi cum s-o folosești
Eu cred în singurătate, pentru că în singurătatea mea îmi amintesc de oamenii care contează și am timp să-i sun, să le aud vocea și să le spun o glumă bună.
Iar alteori, exact ca ieri, când am venit răpusă de ceață, târziu acasă, am sunat-o pe prietena aia singură și ea, fără copii sau familie la noi în țară, și i-am spus numai atât:
– M-am gândit azi la tine, ce faci?
Asta-i singurătatea mea, cu mine și puținii oameni care-mi dau curaj să trec peste toate și să-mi umple inima de încurajări.
Fă și tu la fel și nimeni nu va mai fi singur.
Sau va fi. Fericit în singurătatea lui, cu tine.
