-
Cât de mult contează diferența de vârstă între frați?
Unul dintre lucrurile pe care îl consider al naibii de greu dar extraordinar de benefic în viața mea de părinte este că am născut doi copii apropiați de vârstă. Și când mă gândesc că ar fi trebuit să am gemeni de prima dată, parcă și mai mult mă bucur că Beti a venit în viața noastră la doi ani după fratele lui. Că a fost o perioadă foarte, foarte grea în viața mea? Fără nici un dubiu. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș face la fel? Fără nici un dubiu. Că sunt recunoscătoare că a venit Andre, copilul calm și liniștit prima dată ca să am…
-
Și mama ta ce făcea când tu o tundeai pe sora ta?
Îmi și imaginez discuție la început de săptămână la școală: – Cum a fost copii în weekend? – Eu am tuns-o pe sora mea, răspunde Andre. – De ce? Întreabă învățătoarea mirată. – I-am pus slime în păr și n-a mai ieșit! – Păi și mama voastră ce făcea? – Vorbea la telefon cu prietena ei și bea cafea! Mama lor se relaxa 5 minute pe canapea după ce s-a jucat toată dimineața cu ei. Ca să știți. ** Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi, precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de…
-
Dacă tu nu mă crezi, eu mă cred
– Oare, Beti și-a făcut tema? vorbesc eu singură în bucătărie. Dar mă aude Andre: – Poate că a făcut așa cum făceam eu într-a doua. – Ce făceai într-a doua? – Îți ziceam că mi-am făcut temele și că mi-am lăsat caietele la școală dar nu le făceam mereu. – Și într-a treia? – Ăăăăă, uneori și într-a treia. – Și acum, într-a patra? – Acum, nuuuu, azi chiar mi le-am făcut! – Fii sincer cu mine! – Nu mă crezi? Bine, mâine îți aduc caietele să vezi! Dar dacă uit, trebuie să mă crezi. – Să le aduci, te rog! Te cred dar acum încep să am dubii.…
-
În fiecare dintre noi stă un om resursă – Canapeaua Roșie. Relația dintre frați, invitat: Oana Moșoiu
Așa cum vă spuneam și în articolul anterior unde am povestit despre prima emisiune Canapeaua Roșie și prima mea invitată, Mihaela Amariei, acest tip de emisiune își dorește să vă prezinte oamenii din jurul nostru, oameni absolut normali, oameni pe care îi întâlnești la rând la supermarket, în față la benzinărie sau lângă tine, pe plajă, oameni de la care îți poți lua lecții de viață dacă le dai șansa să îi cunoști, lecții uneori mult mai importante decât o interacțiune virtuală. Am realizat de-a lungul timpului că persoana de acum, din fața voastră, ceea ce sunt astăzi am devenit datorită interacțiunilor pe care le am cu cei din jur…
-
Frații de vârstă apropiată vin cu-o mamă relaxată la pachet
– Știți cine-i mama care își bea cafeaua relaxată pe margine, în timp ce copiii ei se joacă împreună? – Eu! Întotdeauna am considerat că e treaba fiecăruia câți copii face, dacă face și la ce distanță de timp îi face. Mi se pare un lucru atât de personal că nici în glumă nu aș întreba un cuplu: – Și, când mai faceți unul? În plus, opiniile mele despre făcutul copiilor sunt atât de puternice și atât de bine bătute în cuie, încât oricare ar fi părerea altuia despre asta mă va lăsa complet rece. Dintotdeauna mi-am dorit doi copii, apropiați de vârstă. Și niciodată în viața mea nu…
-
Are mama doi copii, unul mai diferit ca altul
Zilele trecute eram într-un magazin și în timp ce îi căutam ciorapi lui Beti aud dinspre niște rafturi: – Nu mai plânge măi, n-auzi? Ce tot ai? La câțiva pași de mine, un tată cu un copil în brațe împingea un căruț de gemeni. Unul era liniștit, celălalt mai rebel făcea scandal. Mama cumpăra în grabă sticle de apă și body-uri. De când sunt și eu mamă cu doi copii acasă, diferiți precum soarele și luna, nu mai îmi dau cu părerea și mă abțin să trag concluzii. Mi s-au părut doi părinți obosiți, în criză de timp și fără răbdare. Nu-s de condamnat. Numai eu știu cu câtă răbdare…
-
Copiii noștri vor doar să ne vadă fericiți
Pe timpuri, pe vremea stră-stră-stră-bunicilor noștri se făceau copii pentru a fi folosiți ca mână de lucru la muncitul pământului sau la treburile casnice. Oricât de trist ar suna, asta era realitatea. Murea un copil, se făcea altul. Altfel, rămâneau fructele neculese și animalele nerânite. Asta explică și de ce unii dintre noi încă ne-am dat viața pentru un serviciu, dar într-un concediu n-am pleca nici morți. Din fericire, astăzi trăim timpuri mult mai prietenoase în ceea ce privește nașterea și educația copiilor. Fiecare timp cu pecetea lui. Care-i rolul meu în viața copilului? Copiii nu se nasc la întâmplare și în mod clar, fac referire la nașterile planificate, într-o…
-
Dac-aș putea să scriu în stele că 15 minute fac minuni pentru copiii noștri
Nu există provocare mai mare pentru o mamă decât aceea de a gestiona relația dintre copii. De a măsura perfect egal, ca un chimist chinez, dragostea din talere. – Mami, azi cu cine sunt eu? – Cu mine ești? – Ba cu mine este! – Hai, mami, spune, cu cine ești? încep să strige în momentul când am intrat în baie. – Spală-mă pe mine primul! – Ba pe mine! – Hai, ești cu mine? – Tu ești primul la baie, eu sunt cu mami la nani! Așa e corect! – Ba nu e corect! – Eu am spus primul, deci cu mine este, continuă ei când văd că eu…
-
Vacanța mare, test de verificare a abilităților de părinte
Dacă mă vedeți săptămâna asta pe stradă vorbind singură să știți că de la ziua de ieri mi se trage. Un weekend și-o zi liberă De mult am învățat că de murit n-o să mor așa de simplu. Nu știu dacă mi se trage de la copilăria fără banane care m-a învățat că oricât de mare-i pofta, dincolo de răbdare apare o piață plină cu de toate sau de la primii ani de mamă în care a trebuit să le învăț pe toate o dată și a doua oară prin metoda clasică: încercare și eroare. De murit nu mor, că mamele au șapte vieți și una bonus pentru rosé. Uitasem…
-
De la ce vârstă să-mi trimit copilul în tabără?
Dacă mă întrebați pe mine, nu vă pot spune decât extrapolând un răspuns al Oanei Moraru la întrebarea: de la ce vârstă să-mi dau copilul la grădiniță? Atunci când e pregătită mama. Dat fiind faptul că am încredere în Andre cam de când s-a născut și că la 11 luni l-am dat la creșă, la 4 ani jumate la fotbal și la 5 ani jumătate la școală, nu e de mare mirare că la 5 ani și un pic deja pleca în prima lui tabără. Mai exact, în cantonament la fotbal. Mai am prieteni care și-au trimis copiii în tabără de ski încă de la 3 ani, deci orice e…
