Un copil iluzionat de părinți că mâine va fi bine, devine adultul care azi va alege greul
Se spune că viața este făcută din alegeri.
Iluzia este însă, că nu există alegeri bune și mai puțin bune.
De fapt, există. Sunt alegerile luate din condiționare, din Sinele Fals, din minte, din ceea ce ne-a spus mama că e bine, tata că e frumos, bunicii că e corect și descoperim pe parcurs, că, de fapt, alegerile ne-au dus într-un punct unde nu ne-am fi dorit să fim.
Și spunem resemnați: ei, asta e crucea mea, așa a fost să fie, așa învățăm.
Dar noi învățăm de peste tot, nu trebuie să alegem într-un fel sau altul de dragul lecțiilor.
Realitatea e că a fost o alegere care nu ne-a adus starea de bine pe care am visat-o, de aceea o considerăm proastă.
Și totuși, de ce alegem fără să ne vedem pe noi cu adevărat?
Pentru că atunci când luăm decizii, suntem de cele mai multe ori în rolul de copil rănit care își creează o așteptare într-o realitate care nu mai există.
Când decidem să ne căsătorim, de exemplu, iar apoi, divorțăm.
Ne căsătorim din nevoia de a fi văzuți, acceptați, iubiți, nevoie care ni se împlinește la un nivel deseori, superficial, unde superficial nu este rău. Doar că omul din fața noastră nu are cum să ne iubească niciodată în viața asta așa cum am fi avut nevoie să ne iubească mama sau tata. Dar mintea noastră de copil rănit astea proiectează.
Trec anii, facem copii, focusul se duce pe roluri sociale, iar în jurul vârstei de 40 ani, în Human Design se numește Uranus opposition, adică Uranus este în locul opus unde a fost când ne-am născut, în psihologie se numește criza de 40 ani, începem să ne dăm seama că viața noastră e puțin mai mult decât job, familie și copil.
Începem să vedem că avem vise care abia acum ne dăm voie să le dăm glas, începem să simțim că înăuntrul nostru parcă e o voce care vrea altceva, nu ne mai simțim în echilibru cu ceea ce credeam că este Paradisul pentru noi.
De ce?
Pentru că de cele mai multe ori luăm decizii din rolul de copil, decât de cel de adult.
Cea mai mare încercare este să îmbrățișăm sentimentul de trădare.
Trădarea nu se referă doar la trădarea sexuală.
Trădarea este atunci când ți-ai pus speranțele în partenerul tău că muncește pentru casă, iar el bea banii.
Când i-ai promis că vei fi alături de el la bine și la greu și când lui i-a fost greu tu nu l-ai mai putut susține. Uneori, suntem mai vulnerabili și neputincioși decât dăm impresia.
Când ai crezut în planurile lui și 3 ani mai târziu, tot nu aveți bani să mergeți în vacanță.
Când te-a încurajat să faci copii că te va ajuta, iar acum nu dă pe-acasă.
Când nu te-a susținut să faci copii, iar acum vrea și el jumătate din custodie.
Când ți-a promis că te iubește și 3 ani mai târziu simți că nu primești iubirea pe care nici tu nu știi cum arată.
Toate acestea sunt trădări.
Trădarea copilului care nu a primit ceea ce avea nevoie de la părinții lui.
Un copil care știe cum arată iubirea, care își cunoaște valoarea, care are încredere în el și trăiește în prezent, pentru că părinții lui sunt prezenți în viața lui, devine un adult care știe să ia decizii în echilibru cu valoarea lui, nevoile lui, în prezentul lui.
Un copil trădat constant de părinți că mâine va fi bine, dar azi mai ducem un pic de greu, devine un adult care trăiește constant iluzia că mâine va fi bine, dar azi e un pic greu. Și va alege mereu, inconștient, greul de azi pentru un viitor iluzoriu de mâine.
De ce mie nu îmi este bine?
Rămâne întrebarea adultului de 40+.
Pentru că deciziile se iau din adultul echilibrat. Adică din copilul interior vindecat, iubit, îmbrățișat.
Ce e de făcut?
Soluția mea a fost în pași clari:
- Să înțeleg prin Human Design cine sunt eu cu adevărat, cumva, să aud această voce interioară care prinde glas, scoate din mine adevărul și mi-l pune pe tavă. Exact ca o hartă cu două puncte și un traseu: acum ești aici și ai nevoie să ajungi aici.
- Să lucrez profund emoțional la aplicarea traseului.
- Să mă bucur de fiecare reușită și să-mi asum drumul cu tot ceea ce vine la pachet: separări, dureri, bucurii, împliniri.
Pe unele drumuri chiar se călătorește singur, doar tu și Dumnezeu!
Iar cine te iubește cu adevărat, te va aștepta la capătul lui!
Trust my word!
Pentru informații despre Human Design și modul terapeutic cu care lucrez cu oamenii, găsiți informații în acest grup
Ca și materiale de susținere, vă invit aici
