Ora 12 a venit, lumina, în schimb, n-a sosit!
Pentru cei care au deschis televizorul mai târziu, am să vă spun din capul locului că eu stau în chirie din motive pe care le-am explicat cu o altă ocazie.
Datorită acestui fapt, se înțelege că am ceva experiență în ceea ce privește furnizorii de utilități, constructorii de case, instalatori, electricieni, nu mai spun de cei care se ocupă de centrale și hidrofoare, mai nou cunosc detalii despre pompe de puț și fose septice.
În grupul meu de prieteni, fără falsă modestie pot declara că sunt omul cu contacte. Nu mai spun că am schimbat și am văzut atâtea case și apartamente, încât pot să vă spun din start ce probleme versus beneficii puteți avea în funcție de alegerea făcută.
Și cu toate acestea, viața în România continuă să mă surprindă, intrând astăzi într-un nou capitol: cum să ți se ardă bunurile din casă din cauza fluctuațiilor de tensiune.
Dacă ar fi să trag o concluzie înainte de poveste, aceasta ar fi: omul cât trăiește învață :)
Pentru că așa probleme cu energia electrică în zona în care mă găsesc acum nici pe vremea lui Ceaușescu nu am întâmpinat. Măcar acolo știai că nu este și te rezolvai mental. Dar ca să trăiești tu în anul 2021 și să ți se ia lumina o dată pe săptămână, să existe fluctuații de tensiune încât să ți se ardă prin casă prizele și să sfârșească totul cu supraputere de 0.4 kV ca să se ducă pe pustiu centrala, dedurizatorul, console, încărcătoare și cam tot ce era în priză, mai rar mi-a fost dat să aud.
De fapt, niciodată!
Se ma ia lumina, mai pică internetul, se mai arde un bec, nimeni nu spune că nu, dar de aici la pagube materiale calculate în sute de euro, e motiv de depresie, pe cuvânt de optimism care mai greu cade în supărare.
Vă las aici povestea mea, poate pe viitor va ajuta pe cineva mai ales că de când cu liberalizarea pieței de energie toată lumea trebuie să resemneze contractul și măcar să știți la ce să vă uitați în afară de prețul cel mai mic de pe piață.
Să nu speli în zi de sărbătoare, să umbli cu hainele murdare
În a treia zi de Paște, adică marți, m-am hotărât să spăl rufe. Mama mi-a spus:
– Nu spăla, că e Paște!
Dar eu, copil rebel din fire căruia cu cât îi spui mai mult să nu facă cu atât face mai mult, am băgat la spălat. Plus că eu cred în multe, în Dumnezeu, în Univers, în puterea intenției, în puterea intuiției, dar nu cred că spălatul marțea dăunează. E ceva din interiorul meu numit logică care îmi spune că nu e nici o problemă. Și pune-te tu cu logica mea, că nu se poate!
Bun, și m-am apucat de spălat. Și nu că m-am apucat DOAR de spălat, dar am pus și la uscat la prea mult iubitul meu uscător ba am pus și o pâine la făcut. Plus un creier pane făcut de mama că mă bate Dumnezeu. Creierul meu făcut pane, se înțelege.
Marți e zi lucrătoare ca să fie clar, da? Paște, Paște dar se muncește.
Și în mijlocul acestei distracții, începe discoteca la mine în casă. Pe la 14 încep luminile să clipocească. Moment în care sar în sus de 2 metri și închid siguranța principală de la noi din casă. Că doar eram vaccinată pe variațiile de tensiune din zona noastră.
Nu știam pe-atunci, dar tocmai primisem în casă curent de 0.4 kVși multe bunuri din cele aflate în priză muriseră fără să ne luăm adio. Inițial, am crezut că e Dumnezeu care-mi transmite un semn, că dacă tot l-a chemat mama, sigur a venit. Că doar se știe, când strigă mama și Dumnezeu vine!
Apoi, am descoperit că treaba e mai gravă decât un semn, o avertizare. E dat cu parul pentru că după câteva ore bune și după ce am chemat un electrician autorizat ni s-a confirmat că s-a ars nul-ul din siguranța principală și trebuie să vină Enel-ul să rezolve.
M-a luat cu palpitații când l-am auzit spunându-mi:
– 99% din tot ce era în funcțiune s-a ars sigur!
– Eu ți-am zis să nu speli, îmi suna în cap blestemul.
Dar Dumnezeu iubește mamele cu copii și intuiția din sufletul tău. Asta să știți!
Enel
Relațiile cu clienții la Enel sunt destul de bine puse la punct. Ai un număr de telefon unde poți sesiza orice problemă, număr la care sun lunar mai des decât la mama sau la bărbat. Răspund de fiecare dată, singura problemă e că:
– Doamnă, eu completez într-o bază de date și nu pot să vă spun când ajunge cineva la dumneavoastră acasă. Asta depinde de echipele de pe teren. Dar noi lucrăm 24/24, iar în 3-4 ore va veni sigur cineva. Numai să răspundeți la telefon,
Capitalism, bine ai venit în viața mea!
Acesta a fost un moment când mi-ar fi plăcut să funcționeze totul ca în 1900 toamna când șeful suna pe Gigi de pe teren și-i spunea:
– Du-te colo, du-te dincolo!
E o glumă, desigur!
E de prisos să vă spun că am făcut vreo 5 sesizări la momente diferite în noapte, mi-am lipit telefonul de mine să nu care cumva să nu-l aud cu toate că l-am dat maxim și ar fi trezit și morții din mormânt dacă m-ar fi sunat cineva, dar nu a venit nimeni nici în 3, nici în 4 ore, iar acum sunt aproape convinsă că nu au servicii 24/24 decât poate pentru urgențe mega super urgențe unde se pune problema de viață și de moarte.
Nu că m-ar deranja, dar aș fi preferat să-mi spună:
– Doamnă, abia mâine dimineață vă rezolvă, nu mai faceți noapte albă că nu vă sună nimeni.
În schimb, mi-au zis pe la 12 noaptea că am fost sunată și nu am răspuns și:
– Iaaaar trebuie să facem o sesizare nouă, doamnă! Că cea veche a fost închisă că n-ați răspuns.
Moment când recunosc că m-a luat frustrarea, depresia și maxima tristețe.
Pentru mine, întotdeauna sinceritatea a primat! Iar aici le dau X. Că dacă e să mă enerveze ceva e să mă scoți pe mine vinovată când nu sunt.
În paralel cu mama, eu, care suna disperată la Enel, asta în cazul în care vă întrebați cum e să ai familie multiculturală în situații de criză, bărbatu pregătea copiii de somn. Beznă completă.
– Tu știi că ei s-au desenat pe față cu carioci și Beti e pisică și Andre e cățel? mă întreabă el de parcă eu aș fi văzut prin noapte.
În momentul lor de distracție, eu eram plecată după electrician prin București. Dar bărbatu, aparent, nu-și mai amintea.
– Șterge-i cu șervețele umede, ce să facem? vin eu cu soluția.
– Sunt murdari, au stat desculți în grădină, Andre a jucat fotbal….
– Șterge-i cu șervețele umede, nu le fă baie cu apă rece.
Care la noi apa este mega rece pentru că vine direct din puț.
Refuz să știu cum s-au culcat, cert e că dimineața păreau destul de curăței. Și s-au dus așa la școală. De fapt, sunt 3 zile de când se duc așa la școală pentru că centrala tot nu merge și apă caldă nu avem.
La 7.30 dimineața, a doua zi, am sunat din nou la numărul de deranjamente Enel.
– Bună dimineața, mă întâmpină o voce de domn bine dormit.
Eu abia vorbeam, i-am spus problema la care el:
– Cum, și nu a venit nimeni? Trebuie să facem o nouă sesizare.
Moment când am clacat și m-am apucat de bocit ca la moartea lui Michael Jackson. Și am început să mă rog la toți sfinții de serviciu.
Partea bună e că la 9 erau băieții la stâlp și în 5 minute au schimbat siguranța.
Partea proastă e că eu nu am primit nimic la mână, domnii ar putea scrie în raportul lor orice vor pentru că cel care sesizează o problemă nu primește nici un fel de dovadă că s-a deplasat cineva, că s-a rezolvat, că e responsabilitatea lor, că nu e vina lui. E ca și cum nici nu s-a întâmplat.
Iar pentru mine asta e tare curios în condițiile în care Enel cere și pe mama și pe tata ca să demonstrez că toate bunurile s-au ars din vina supratensiunii.
Respectiv: factura de achiziție centrala, dedurizator, sistem audio cumpărat din Portugalia acum Ț ani, amplificator, consolă Wii dată cadou soțului înainte să avem copii. Facturi, da?
– Și dacă nu am facturi? Că nu e ca și cum aș fi putut eu să le ard pe toate voit. Nici să vreau nu am cum, sper că e clar pentru toată lumea, da?
– Atunci…..să faceți o cerere pe proprie răspundere cu prețul de reparație.
Iar acum, caut să repar consola Wii, sistemul audio, ați înțeles, da?
Ca și daune, din fericire mașinile de spălat și uscat nu s-au ars ceea ce înseamnă că Dumnezeu mă iubește și poți spăla în a treia zi de Paște chiar și fără nici o daună dacă ai stabilizator de tensiune la tine acasă.
Dar s-a ars centrala, dedurizatorul, toate sursele de la calculatoare, consola wii, veioze pe led de la Ikea, amplificatorul de chitară a soțului după care plânge, sistemul audio adus din Portugalia după care suferă, încărcătoare de ceas inteligent și noroc că nu era în priză și pianul adus tot din Portugalia, cumpărat de soțul meu, din primul lui salariu.
Din primul meu salariu, eu mi-am cumpărat haine.
Dar, când ți se ard lucrurile, dincolo de costul efectiv există și o valoare sentimentală atașată la acest bun, valoare pe care nu o mai răscumpără nimeni.
Centrala are placa de bază arsă, la dedurizator încă nu am găsit soluție. Pe restul le voi înlocui și voi face o rugăciune mare, mare de tot să ne ajute Enel-ul să ne despăgubească.
Povestea continuă, sper că nu pentru foarte mult timp, însă dacă aș vrea să vă transmit lecțiile pe care le iau de aici, acestea sunt:
1. Dacă vi se ia lumina des în zonă, unde des este o dată la 2-3 săptămâni, cumpărați-vă stabilizator de curent, iar eu aș cere și părerea unui electrician care să vă spună tipul de care aveți nevoie.
2. Înainte să semnați contract de furnizare energie electrică și gaz, informați-vă despre procedura rezolvării sesizărilor de acest tip. Cel mai probabil, pe hârtie sună totul bine dar interesați-vă în jurul vostru, poate dați de cineva care a întâmpinat situații de acest gen și vă poate ajuta cu opinii personale. Uneori, sunt cele mai valoroase.
Și ca să închei într-o notă pozitivă, puteau să mi se strice mult mai multe, Doamne, bine că nu s-a ars pompa de apă pe care abia ce-o schimbasem, dar recunosc că în dimineața de dinainte să vină echipa să rezolve problema și să descopăr daunele, m-am rugat la toți sfinții, i-am trezit pe toți din somn, le-am vorbit ca de la prieten la prieten, ca de la disperat la cel care poate de toate, că dacă era bărbatu acasă sigur îl puneam pe fugă.
Dar a funcționat, puterea intenției funcționează întotdeauna, iar drept mulțumire, m-am dus la vecinii mei de la Mănăstirea Cernica și-am dat pomană.
Ca să vadă că sunt fată bună, chiar dacă spăl în a treia de Paște!
***Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.
