Destin de mamă. Dezlansarea
Pentru cei care au deschis radioul mai târziu, în data de 27 martie aveam stabilită lansarea primei mele cărți, Destin de mamă, că urmează și a doua, ”Destin de mamă după 3 luni de izolare” unde Eva, personajul principal, devine un fel de Robinson Crusoe varianta mamă, neepilată, cu părul nevopsit și vâlvoi, predând în pijamale împărțirea până la 100 și colorând curcubeie sperând că într-o zi va vedea la orizont un om nevirusat venind spre ea cu un pahar de rose în mână. Și nu e Adam, că el a plecat să stea la rând la drojdie la supermarket, ci vecina ei, Marcela care o anunță că s-a dat liber circulației pe stradă.
Bine, cartea asta nu știu când voi reuși s-o scriu, pentru că nu mi-a crescut o a treia mână pe care s-o folosesc când cu celelalte două ori tai ceapă, ori împletesc codițe, ori joc cărți, ori apăr la poartă.
Momentan am terminat-o pe asta, cea cu Eva ne-mamă, mamă și iar mamă, care nici nu știe ce fericită e că se poate supăra pe Adam și ieși la cafea cu fetele-n oraș.
Iar eu pentru această Eva și pentru toate care ne regăsim în ea dar și pentru Adam și toți minunații noștri soți care ne iubesc așa extraordinare cum suntem, mi-am dorit acest eveniment de lansare, cu rose, bună dispoziție și oameni – resursă.
Dar cum lucrurile nu se întâmplă doar pentru că avem noi ochii albaștri și ne-am născut pe 7, cele cu adevărat importante trebuie muncite și câștigate ca la război, pe viață și pe moarte, cel puțin în cazul meu și n-o zic cu tristețe ci, din contră, cu asumare, lansarea ce urma să fie n-o să mai vie decât după Paște, dacă e să atingem fericirea ce nici măcar nu știam c-o deținem, aceea de a fi liberi pe străzi.
Așa cum visam să fac lansarea înainte de vacanța copiilor, ca o pregătire a părinților înainte de a se conecta cu ei, acum visez s-o fac la final de izolare cu bucuria de a ne întoarce la viețile noastre normale, ce niciodată nu vor mai fi la fel.
Nu-mi pare rău, dar asta o zic acum.
Dacă ar fi fost acum vreo câțiva ani, probabil aș fi înnebunit să-mi propun ceva și să nu iasă cum am planificat. În timp, și nu orice timp, după ce am reușit să-mi scriu cartea visurilor mele, iar acum asta cu virusul, mi-am dat seama că orice e posibil dacă îți propui, mai puțin să nu uiți un lucru:
E totul în controlul nostru și nimic!
Și marea noastră reușită nu e să-ți duci visele la bun sfârșit pentru că asta toți o putem face, doar că nu o știm, ci să ne adaptăm situațiilor ca să ne ducem visele la bun sfârșit.
Creez din amânarea evenimentului, o oportunitate. Poate că va fi după Paște, ca o reîntoarcere la noi, oameni sociali, la prietenii noștri și bucuria de a fi împreună sau poate, așa cum spun unele voci, epidemia va trece mult mai târziu, în vară sau chiar la început de toamnă, și-atunci nu va mai fi așa cum visez acum, ci mult mai târziu sau poate niciodată.
Un singur lucru știu sigur, că va fi când va fi să vie! Și va fi cine va trebuie să fie!
Până atunci, dragii mei, nu uitați că puteți comanda cartea direct din site-ul meu, vine cu dedicație și un strop de bucurie și oricât de grea ar părea viața acum, gândiți-vă că noi cel puțin stăm în casă, alături de cei mai bun pe lumea asta, copiii noștri sănătoși.
E cel mai mic mare lucru pe care-l putem face.
Ne adaptăm situațiilor ca să ne ducem visele la bun sfârșit.
