-
Visele vin să te încerce, să te pună la muncă, să te chinui, să te auto depășești, să poți, să cazi, să plângi, s-o iei de la capăt și să reușești!
Se spune că fetele se înțeleg mai bine cu tații, iar băieții cu mamele. Se mai spune că există un părinte cu care te înțelegi mai bine decât cu celălalt, ca și cu copiii. Cu unul poți vorbi anumite teme pentru că știi că sunteți pe aceeași lungime de undă, cu celălalt abordezi alte subiecte, unde știi că există înțelegere. Cu tata nu vorbești de politică pentru că știi că se enervează, mamei nu-i spui că n-ai venit aseară acasă că știi că se panichează. O mamă mai energetică se va liniști lângă un copil mai relaxat, un tată care vede în propriul copil versiunea îmbunătățită a soției va face…
-
Destin de mamă. Dezlansarea
Pentru cei care au deschis radioul mai târziu, în data de 27 martie aveam stabilită lansarea primei mele cărți, Destin de mamă, că urmează și a doua, ”Destin de mamă după 3 luni de izolare” unde Eva, personajul principal, devine un fel de Robinson Crusoe varianta mamă, neepilată, cu părul nevopsit și vâlvoi, predând în pijamale împărțirea până la 100 și colorând curcubeie sperând că într-o zi va vedea la orizont un om nevirusat venind spre ea cu un pahar de rose în mână. Și nu e Adam, că el a plecat să stea la rând la drojdie la supermarket, ci vecina ei, Marcela care o anunță că s-a dat…
-
Destin de mamă. Lansarea
Am visat întotdeauna să scriu o carte dar niciodată nu m-am gândit că va fi despre familie, copii, mame. Nici nu mă mir, fac parte din categoria aceea de oameni care dacă nu am GPS să întreb care-i drumul spre casă, mă bag pe cele mai ascunse străzi, intru pe contra sens pentru că-mi scapă semnul, mă întorc de două ori în același loc, ca să ajung peste jumătate de oră tot de unde am plecat. Dacă mă veți întreba vreodată cum de-am rezistat prin București înainte să apară GPS-ul, o să vă răspund că m-am pierdut de atâtea ori că mi-e și groază să-mi amintesc de garajul autobuzului 601…
-
Destin de mamă. Cartea
Când mi-a trimis tehnoredactorul manuscrisul final sub formă de carte, nici nu am putut deschide documentul de emoție. L-am ignorat așa cum ignori un email puțin important. Îl lași ”necitit” ca să nu uiți complet de el, dar nu-l citești în acel moment pentru că ești ocupat cu altceva. Doar că eu nu eram ocupată cu nimic altceva. În ultima lună, viața mea survolează finalizarea și lansarea cărții mai ceva ca avioanele de războaie căutând teritorii noi. Un sentiment complet nou își făcea loc în sufletul meu, un amestec de teamă, emoție și necunoscut îmi dădea o stare de neliniște. În ce m-am băgat? Oare o să o mai scot…
