Pe 9 mai sărbătorim iubirea, pe 20 sănătatea ei

Astăzi se împlinesc 7 ani de când m-am căsătorit cu ”omul meu de bază”, prietenul meu cel mai bun, sufletul și împlinirea mea, Cris.

13 ani de relație, 7 ani de căsătorie. Ani mulți, unii mai grei, alții și mai grei, frumoși și plini de învățăminte. Căci dacă ar fi să trag linie și să adun ce am învățat cel mai mult și cel mai mult din toți anii aceștia petrecuți împreună, ar fi vreo câteva lucruri interesante:

• răbdarea – să ascult, să tac, să înțeleg
• rezistența – la frustrare atunci când nu pot exprima ceea ce aș vrea, de a nu cheltui cât aș putea, de a fi calculată începând cu ceea ce pun pe masă până la consumul de utilități
• modestia – de a arăta ceea ce sunt și nu ceea ce fac
• iubirea, prietenia – de a face totul pentru cel de lângă mine
• hotărârea – de a lua decizii o dată și bine, de a știi mereu unde mă îndrept și de a depune orice efort pentru a-mi atinge obiectivul propus
• autocontrolul – de a nu deranja, de a nu face oamenii să se simtă rău în preajma mea
• conștientizarea a ceea ce contează cu adevărat în viață – sănătatea, educația, starea de bine în familie și între oameni.

Dintre toate cele de mai sus, oricât de ciudat ar părea, diferențele de viziune între ceea ce mâncăm și modul cum abordam eu sănătatea ne-a adus de multe ori în pragul discuțiilor în contradictoriu.

Pentru că el preferă să mănânce puțin dar bine, iar eu prefer să nu mănânc și să-mi cumpăr o poșetă nouă, de exemplu. Mă rog, preferam, pentru că între timp, ne-am aliniat și noi după soare.

Când ne-am cunoscut, eu linciuream de zor la un borcan de Nutella și crănțăneam niște chips-uri.

Acuma, nu vă supărați pe mine, dar cu 140 euro pe lună, ce aș fi putut să-mi cumpăr? (despre viața mea de voluntar în Portugalia am scris aici) Aparent, el nu avea nici o problemă, eu nici atât. Nu mai mâncasem atâta ciocolată pe pâine și cartofi prăjiți în toată viața mea. Niciodată viața nu părea mai frumoasă. Nici oglindă nu aveam, nici grasă nu fusesem vreodată. După vreo 5 luni însă, adică prin 2005 primăvara, după ce mâncasem vreo câteva kg bune de zahăr și câțiva saci de carbohidrați mi-au scăpat ochii într-o vitrină. Și m-am văzut. Și-am înlemnit. Faptul că de la mărimea 36 începusem să port 40-42 nu mă făcuse să reacționez în nici un fel, dar modul cum arătam – umflată la față și bombată ca o minge de fotbal la ai mei 173 cm, m-a înfricoșat teribil.

Eu am mâncat mereu prost. Mi-am trăit copilăria visând pufuleți și făcând-o pe vegetariana ca să pot ghici în stele. Mama a suferit cel puțin cât sufăr eu când o văd pe Beti astăzi dând din cap în semn că – ”azi nu e ziua ta fericită, mami”. Cu toate acestea, am fost mereu în standard cu greutatea. Nu mi-am controlat-o niciodată, nu pot ține diete, dar am militat mereu pentru echilibru și să nu am mai mult de 61-62 de kg. Hai, maxim 63. Este un principiu de viață peste care nu pot trece. Nu pot dormi noaptea, mă activează până ajung la greutatea pe care mi-o doresc.

Așa am făcut și in 2005. După ce mi-am trăit cu succes perioada ”hai că merit și eu ceva dulce”, ”păi și ce să mănânc dacă nu am ce”, am renunțat complet la ciocolata tartinabilă, chips-uri, sucuri acidulate, iar astăzi împlinesc 13 ani de când nu am mai pus gura pe așa ceva. Am mai băut câte un Sprite la cinema, dar foarte rar, iar de câțiva ani încoace absolut deloc.

Spre marea disperare a lui Cris, astăzi, am devenit extrem de atentă cu ceea ce aleg să cumpăr din magazin. Am ani buni de când citesc absolut orice etichetă, inclusiv pâinea (pe care o fac deseori în casă), apa și orice este ambalat. Dacă nu găsesc ouă nr. 1, eu nu cumpăr ouă. Dacă nu găsesc pâine fără E-uri, eu nu cumpăr pâine. Pentru că o pâine cu E-uri nu aduce NICI UN aport benefic organismului – îl îngrașă și atât. O brânză procesată, un mezel sau un ou categoria 3, de asemenea, 0 beneficiu pentru organism. Copilul tău în loc să se dezvolte armonios, se va îngrășa sau va dezvolta ulterior probleme de sănătate. Orice adaos chimic afectează într-o formă sau alta organismul pe termen lung. Azi nu are nimic, dar când va avea 25 de ani s-ar putea să sufere de tiroidă. Sau, uitați-vă în jur câți copii suferă astăzi de diabet în condițiile în care acum zeci de ani incidența era aproape nulă la aceeași categorie de vârstă. Nu mai vorbesc de dereglările hormonale.

Iar de când cu dermatita atopică a lui Beti, despre care am scris aici, am renunțat complet la iaurturi, lapte de origine animală, brânzeturi foarte grase, iar untul este consumat în proporție mică.

Ultima redută a fost câștigată la noi în casă prin intermediul lui Jamie Oliver. Cris nu a vrut să renunțe nici în ruptul capului la laptele de vacă UHT. Eu mă dădeam de ceasul morții cu Beti și dermatita ei, iar Cris îmi ținea discursuri despre cum mănâncă el lapte din ăla de când l-a făcut mama lui și că nu a pățit nimic, niciodată.

Până când a dat bunul Dumnezeu să se apuce de sport. Și a căutat meniuri sănătoase pe internet și așa i-a apărut Jamie care îl sfătuia să folosească dimineața laptele vegetal cu cereale integrale.

Amin!

Pe acestă bază se organizează an de an și evenimentul Food Revolution Day la Conac, program implementat de Jamie Oliver la nivel mondial care are ca scop educația alimentară a copiilor ca și fundament pentru o viață sănătoasă.

Unde?
Conacul Golescu Grant – Monument istoric aflat în subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Sector 6 – Bucureşti

Ce?
Peste 300 de copii (6-12 ani) și părinți vor găti delicioasele rețete concepute de Jamie Oliver, împreună cu nutriționiști, bloggeri și vedete. Părinții activi, se vor bucura de o oră de sport oferită de prietenii noștri de la Revvolution – Powered by Valentin Vasile.

Când?
Sâmbătă 20 mai, 2017, ora 10:30

Food Revolution Day este ziua în care în întreaga lume Ambasadorii acestui proiect
sărbătoresc alimentația sănătoasă organizând evenimente publice și ateliere de gătit sănătos
pentru copii și părinți.

Concret, copiii vor învăța să gătească sănătos, iar părinții vor învăța să trăiască sănătos alături de Ambasadorii acestui proiect.

Mai multe detalii aici

Eu am învățat să trăiesc sănătos, fizic și emoțional, alături de soțul meu în cei 13 ani de relație. Acum e rândul copiilor mei să fie educați în spiritul unei alimentații sănătoase.

Precum vorba ceea – corp sănătos, minte sănătoasă!