O dimineață ca-n povești, varianta mamei cu doi copii în vacanță
Ceea ce urmează să vă povestesc acum nu e tocmai simplu de auzit. Mai ales de urechile unei mame.
Sunteți pregătiți? V-ați băut cafeaua? Copiii sunt liniștiți? Ciripesc păsărelele în jurul vostru? Soțul a dus gunoiul și n-a uitat de ziua voastră de naștere?
Perfect.
Azi m-am trezit la 10. Și nici mama nu-i la mine și nici soțul nu e liber.
Hai că n-a durut așa de tare. Minuni se întâmplă, dar nu la mine.
Acuma că v-ați revenit și v-a trecut supărarea și frustrarea: că voi de ce nu și că la alții da, să vă povestesc totuși cum se întâmplă jumătăți de miracole doar cu buletinul și plata eșalonat cu dobândă triplă.
Cu o seară înainte ne-am culcat toți trei, eu și cu copiii din dotare în patul matrimonial, pe motiv că tati e plecat și să n-o lăsăm pe mami (prea) singură. Nu că mi-ar fi fost frică de întuneric, dar nimic nu se compară cu un picior de domnișoară în gură și un somnambul căutând toaleta în miez de noapte pe latura greșită a camerei.
Când noaptea se îngâna cu ziua, vorba povestitorului, a început să intre un aer proaspăt de dimineață pe geamul lăsat deschis încât m-a băgat așa într-un fel de transă, am început să visez frumos, parcă eram în paradis dar vie bine și mă plimbam printre niște flori și toată lumea mă iubea, ce să mai, n-am mai dormi așa de bine de când mama m-a făcut. Și nu m-a mai iubit lumea așa de mult de când scriam la toți colegii rapoarte de activitate la primul meu job de asistent social.
La un moment dat am deschis ochii, m-am uitat la ceas. Ora 8. Ambii copii lângă mine, dormeau.
Am închis din nou ochii și-am avut un singur gând, umblând brambura în timp ce toată lumea dormea:
– Sunt vie sau mi se pare?
Dar am adormit cu întrebarea în minte și m-am trezit la 10, fără nici un copil lângă mine, vie bine mersi și cu un zâmbet tâmp pe față de parcă tocmai îl prinsesem pe Dumnezeu de-un picior și nu știam ce să fac cu el.
Primul gând a fost să intru în panică:
– 10? N-am dat mâncare la copii, unde sunt copiii? Ce au făcut copiii până acum, ce-au mâncat?
Apoi, mi-am revenit:
– Dar de ce să intru în panică? Mă simt atâââââât de bine. Doar azi pot sta în pat până la ora asta. Mâine dimineață trebuie să mă duc până în oraș, poimâine am din nou drumuri de făcut, așa că ori mă bucur azi de azi, ori pierd și unica zi în care m-aș putut simți chiar bine și odihnită.
Evident am ales varianta 2. Am mai stat în pat vreo 15 minute, mi-am întins oasele iar când am început să simt briză de 30 de grade intrându-mi în cameră, m-am ridicat din pat, am închis geamul și m-am dus la copii.
Acuma sunteți pregătiți să știți ce făceau copiii într-o liniște solemnă?
Făceau cu rândul pe tabletă.
Niciodată în viața lor și nici în a mea de mamă nu s-au înțeles atât de bine așa cum au făcut-o acum. Un zgomot nu scoteau, tableta pe minim, își vorbeau din priviri.
Mi-am mai permis o cafea în liniște și aer condiționat că afară era deja caniculă, iar după aceea, potopul!
Am început cu micul dejun întârziat, apoi emailurile mega întârziate, apoi prânzul întârziat de la emailurile trimise întârziat, apoi o curățenie rapidă căutând niște acte și tot așa, decalându-se totul cu 2 ore jumătate de fericire neprogramată.
M-a prins ora 11 noaptea spălând rufe, mâncând cireșe pe post de cină și cu bucătăria în haos.
Nu există viață perfectă de mamă, oricât de mult mi-ar fi plăcut să nu stea copiii de dimineață cu ochii în tabletă, ci din contră, unul să scrie litere și celălalt să citească. Dar asta sigur se întâmplă numai în filme sau în cărțile de parenting. Unde mama ori nu doarme niciodată până la 10, ori copiii sunt extratereștrii.
În schimb, când vrei o bucățică de rai doar pentru tine, plata e pe măsură.
Am avut cea mai relaxantă dimineață din ultimii 38 de ani că am calculat și lunile in utero și nu-mi pasă un minut de timpul cât au petrecut copiii pe tabletă.
(De fapt au stat vreo 2 ore, împreună).
Pentru că a meritat fiecare secundă.
(Nu-mi vine să cred că tocmai am spus asta.)
Pentru că o dimineață odihnită din vacanță spală păcatele la toate diminețile pierdute în trafic din timpul anului școlar.
