O mamă de zahăr
Aseară a fost rândul lui Beti să o culc. Am stat cu ea, am povestit, iar apoi m-am dus și la Andre în cameră să-i spun noapte bună. Lumina era închisă iar el mă aștepta nerăbdător. Știe că vin, chiar dacă nu e rândul meu cu el, știe că vin mereu ca să-l alint.
– Stai puțin cu mine? mă întreabă după ce îl pup de noapte bună.
– Stau, iubirea mea! îi răspund entuziasmată, așezându-mă lângă el, pe pat.
– Că azi nu prea am petrecut timp împreună
– Păi nu prea, eu te-am rugat, dar tu n-ai vrut. Ai preferat să stai pe PS5, îi spun eu în timp ce încep să-l mângâi pe spate și să-mi trec mâna prin părul lui. Știu că-i place și-l relaxează.
– Am și eu nevoie de timpul meu.
– Te înțeleg, iubirea mea. Mâine o să stăm mai mult?
– Dacă-mi fac temele repede, da.
Zâmbesc pe întuneric și îi admir responsabilitatea. Mi-e drag de el de nu mai pot și nu știu unde au trecut anii când îl țineam în brațe până adormea la sânul meu. Vag îmi mai amintesc de momentele în care îl hrăneam, îi alegeam hainele și plecam în parc și eram numai noi doi și nimeni altcineva. Învățam împreună să ne înțelegem din priviri, să ne ținem de mâini, și să râdem la frunzele căzute din copac și luate de vânt, să descoperim leagănul și toboganul și groapa cu nisip, să-l iau în brațe și să știu că viața mea abia atunci prindea sens cu adevărat.
A făcut 9 ani și dacă aș putea, un minut să mă mai întorc în timp să pot să-l iau în brațe și să-l cuprind cu totul, să-l țin la piept și să-l veghez până târziu în noapte.
Îl mângâi din cap până în picioare și nu mă satur să-l pup și să-l alint.
– Ești așa pupăcibil, din ce ești făcut așa dulce și gustos?
– Dintr-o mamă de zahăr! Că dacă nu erai tu, nici eu nu mă nășteam așa!
Și numai dacă aș mai primi o zi cu el micuț, să-l strâng pe tot la mine-n brațe, ca-ntr-o respirație.
Dar timpul poate fi orice, dar numai prietenul nostru, nu! Așa că îmi înghit lacrimile în întuneric, îmi pun capul lângă el pe pernă, închid ochii și-i aud respirația caldă lângă mine.
Și-i mulțumesc că e mereu lângă mine și mă învață să apreciez momentele acestea din ce în ce mai rare și trecătoare, dar atât de fascinante ca o călătorie în Paradis, doar împreună!
– Ce bine e cu tine! îmi șoptește aproape dormind.
– Ce bine e împreună!
Sursa foto
***Cartea Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi, precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)