-
Început de școală în pandemie, surprinzător, un pic mai bine!
Așa de mult mi-a plăcut începutul acesta de an școlar că dacă s-ar putea l-aș mai trăi de vreo câteva ori, ca într-un film din ăla, de se repetă aceeași zi la nesfârșit. N-am fumat nimic și nici nu prea beau alcool la început de zi, asta dacă aveați vreun dubiu! Am văzut ceva fotografii pe Facebook cu situații unde s-a stat la rând la intrarea în școală ca acum 30 de ani la pâine și ulei, fără distanțare și vreun interes asupra măsurilor impuse. În cazul nostru, s-a aplicat respectul și buna cuviință și tare mi-a mai plăcut! Dovadă că se poate dacă există o bună organizare! În primul…
-
Zâmbetul nu se vede, dar dincolo de mască, se aude glasul!
Cred că s-ar fi întors în mormânt șefa de la parentingul modern dacă ar fi văzut ieri cum au fost ”împrieteniți” copiii cu clasele de studiu. E deja istorie povestea cu intratul în clasă a părintelui, așteptatul lângă ușă și îmbrățișarea de despărțire mai lungă de 2 minute. Dacă mi-ar fi spus careva acum 1 an, pe când stăteam cu fii-mea în brațe plângând pe holurile grădiniței că ar vrea să intre dar nu prea, că la pregătitoare nici măcar nu voi putea s-o conduc în clasă și nici măcar nu o va vedea pe doamna învățătoare la moacă, i-aș fi spus că fabulează, iar eu sigur plecam pe câmpii…
-
M-a luat clasa I prin surprindere
Dacă aș putea rezuma experiența cu clasa I de până acum, ar fi așa: -Am castraveți pentru gustarea de mâine? Dar mere? Iar trebuie să mă duc la cumpărături. – Ai adus penarul acasă să verific stiloul? Ai toate creioanele ascuțite? – Mami, am nevoie de Pic! Și de o pernă pentru scaun. – Ai dus banii pentru excursie? – Mamiiiii, vreau costum de dans cu Elsa! S-a împlinit o lună de când Andre a început clasa I și eu tot surprinsă sunt. Nu e ca și cum n-ar fi făcut un an întreg clasa pregătitoare, tocmai, pentru a nu fi luați cu toții prin surprindere. Și nici ca…
