Tiribam, Tiribum! Luați-vă copiii în brațe și fiți savarine, acum!
Nu știu ce mănâncă Mirela Retegan dimineața, la prânz și seara sau ce-și pune în cafeaua de dimineață, dar de câte ori o întâlnești scoate bună dispoziție pe nări și fericire pe gură.
Ea spune că e despre îmbrățișările pe care le primește de la copii, de la chipurile lor fericite când Tanti Prezentatoarea le zâmbește cald.
Și, știți ce? Eu o cred.
Pe Mirela o cunosc puțin spre deloc. Știu că este apropiată de oameni, bloggeri și media, dar întâmplarea a făcut ca drumurile noastre să nu se intersecteze până acum.
Pe de altă parte, dacă îmi doresc un moment de liniște în mașină sau în timp ce fac mâncare este suficient să o pun pe Tanti Prezentatoarea la radio. Beti se transformă pe loc în Fetița Zurli și Andre în Tura Vura. Petrecerea e în toi!
Astfel că, în realitate, Mirela face parte din viața noastră de zi cu zi, și o cunosc mai bine decât mi-aș fi putut da eu seama vreodată.
Iar atunci când eu iau o pauză din rolul meu de mamă, mă înlocuiește cu brio, fără nici un dubiu!
Zurlandia, a doua ediție și un record doborât
Dacă mi-ar fi spus cineva că într-o zi de vară, în timp ce soțul meu era stresat că în loc să stea acasă să se odihnească, umblă fleaura după nevastă și copii prin pădure și că o să-și revină bătând din palme, îi spuneam direct:
– Nu cred că știi despre cine vorbești. Tocmai l-ai cunoscut pe Dl Care-În-Weekend-Preferă-Să-Stea-În-casă.
Ei bine, nici acum nu-mi este foarte clar cum Mirela cu a ei Gașcă Zurli a reușit să adune în niște careuri desenate pe iarbă, o mare de oameni care să bată în același timp din palme, pe o melodie ritmată: Rem Pom Pi. Iar lui bărbatu-meu să-i revină zâmbetul pe față.
Împreună însă, toți noi stresați, obosiți, fericiți, împliniți, toți copiii din noi și cu ai noștri pe umeri am reușit să facem din România, țara unde cei mai mulți părinți se joacă cu copiii, bătând din palme în același timp.
Un moment magic poate deveni regulă
– Nu vreau murături, fețe de castravete și gogoșari murați! a strigat Mirela de pe scenă la noi. Vreau numai prăjiturele și floricele, ca să vadă lumea întreagă cum ne jucăm noi.
Pentru mine, aceste cuvinte au reprezentat esența celor două zile, 16 și 17 iunie, de Zurlandia.
A umblat Gașca Zurli în costume de poliester de dimineața până seara, cu fețele pline de prăjiturele. A umblat Tanti Prezentatoarea în lung și-n lat prin cele 80 000 de ha să vadă cum se simte lumea, cu fața ca o înghețată.
Puteau să fie murături?
Cum ar fi putut? Când Zurlandia e despre noi toți, ca o poveste în care noi suntem zâna și prințul, ca o cofetărie plină cu bunătățuri din care noi mâncăm cu poftă, DE TOATE!
Zurlandia e despre noi
E despre părinții copiilor noștri care oricât de greu ne-ar fi, și ne este, oricât de obosiți am fi, și suntem, și oricât ne vine să ne luăm câmpii, iar eu vă cred, după o lungă zi la birou sau de plimbat cu trotineta în parc:
– Ne luăm copiii în brațe și suntem savarine!
