Acolo unde mama nu mai merge niciodată singură

Nu ești mamă dacă atunci când intri singură în baie nu-ți vine să chiui de fericire, să desfaci șampania și să dansezi pe chiuvetă ca la ultimul majorat.

Se spune că încăperea cea mai importantă la români este bucătăria. Aici se gătește, se mănâncă, se decid lucruri importante, se bea bere, se mănâncă semințe și pe vremea copilăriei mele se și dormea. Și se dormea bine, la căldurică, cu aragazul deschis.

Departe de mine gândul s-o scot pe bucătărie din film, dar vă spun sincer că de când sunt mamă, nu e fericire mai mare ca atunci când folosesc, în singurătate, baia.

Oare când am fost ultima dată la baie?

Când copilul e mic și nu vorbește, singura șansă e să înveți să faci de toate cu el în brațe. Altfel, rodul dragostei voastre vine proiectat cu un simț foarte dezvoltat de a o simți pe mama singură la baie și începe să plângă în așa fel, încât ultimul lucru de care ai nevoie este să stai liniștită să faci pipi.

De fapt, mamele nici n-au nevoie de baie. Ele supraviețuiesc foarte bine fără baie, somn și doar cu 3 biscuiți rămași de la copil.

Când copilul începe să vorbească, distracția e și mai mare:

– Mamiiii, unde ești?

– La baie.

– Ce faci?

– Ceva…..

– Ce faci?

– Pipi.

– Vreau să văd!

……………………

– Copii, mă duc la baie, am nevoie de câteva minute singură.

– Bine.

După 3 secunde:

– Mamiiiiiiiiiiiiiiiii! Mamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!

– Sunt la baieeeeeeeeeeeeeeeeeee!

– Mamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, vino acum!

– Nu pot, sunt la baie!

– Lasă pipi și vino acuuuum!

Când într-un final copilul crește și mai mare, iar până și el are nevoie de fericire cu baia închisă, tu te-ai abonat la baia de serviciu pe care ai folosit-o până atunci pe post de pantofar și cuier. Nu ai lumină naturală, iar becul este chior.

– Ce-o face atâta timp acolo???

Când vrei să faci o mamă fericită, las-o singură în baie. În orice baie

Zilele trecute am fost cu copiii la un loc de joacă deschis recent. 5 ore m-am plimbat după copii: pe trambulină, am construit o casă din cărămizi, am desenat, ne-am învârtit, am dansat, dar oare ce n-am făcut?

La un moment dat, epuizată și cu ochii căzuți m-am uitat la Beti și i-am zis:

– Mă duc la baie.

– Bine, dar să vii înapoi, aici!

– Vin, iubita mea.

Și-atunci, m-am așezat comod în miros de deodorant de baie, mi-am scos telefonul și timp de 10 minute am făcut timp special cu mine.

Poate de aia se face rând la băile publice, la femei. Majoritatea or fi mame în căutarea liniștii interioare.

 

Sursă foto

 

Share This Story!

Leave A Comment