Avem de toate. Nu ne mai trebuie nimic
Aud deseori în jurul meu părinți care nu mai știu ce să le cumpere copiilor de zilele lor de naștere, de Paște sau de Crăciun. Copiii nici atât. E suficient să se uite la o publicitate la TV ca să știe exact pe ce să dea mama banii și cum să se mai umple casa cu ceva ce va fi uitat într-un colț în următoarele minute.
Pentru că au de toate și primesc de toate.
În paralel, alți copii nici nu știu diferența între o masă caldă și un colț de pâine. Între o zi normală și ziua lor de naștere. Sunt copii care nu au primit niciodată nimic cadou. Sunt copii pentru care 20 de lei au reprezentare doar în vis.
Când eram eu copil și locuiam într-un cartier de lângă Bacău, visul meu cel mai mare era să se deschidă gemulețul vopsit în verde lipit de Alimentară pe care scria de mână ”cumpărăm sticle.”
Întrebarea care m-a urmărit mulți ani a fost:
– De ce nu se deschide niciodată geamul dacă acolo scrie la prezent ”cumpărăm sticle”.
– Nu sunt bani, venea inevitabil răspunsul.
Azi însă avem bani. Și implicit avem de toate.
Nici nu știu dacă e vis sau realitate, dar într-o zi, după mulți ani de așteptare, geamul verde s-a deschis. Am alergat în disperare până acasă, fericită, dar și cu teamă că se va închide înainte să dau vestea cea mare.
– Mamăăăă, s-a deschis la ”sticle”, am strigat eu din poartă.
Mama m-a întâmpinat frumoasă, cu rochia ei mov și alb până la genunchi și cu chipul întristat mi-a spus:
– Dar noi nu mai avem decât 3 sticle de jumate.
În timp ce noi avem de toate, în altă lume paralelă, copiii își petrec copilăria visând un miracol
Acum două zile eram cu Beti în Cora. Ea voia să se dea în mașinuțele mișcătoare de la ieșire, eu încercam să o conving să mergem acasă. Moment în care s-a apropiat o doamenă de mine și mi-a întins un jeton:
– Luați-l pe acesta, noi nu-l mai folosim.
Eu refuz, ea insistă, până la urmă l-am luat iar Beti a fost cel mai fericit copil.
Ce bine să primești cadou așa, neașteptat și din senin. Chiar și-atunci când fisa e 3 lei, dar în mâna cealată porți cheile de la mașină.
Tuturor ne place să primim cadouri
– O floare dacă-mi aducea și eram super fericită! Spunem noi de multe ori. O floare. Tot vreo 3, 5 lei. Dar, știți, nu e vorba despre bani, nu?
Anul acesta m-am înscris în campania Alinei, ca un exercițiu pentru a mă depăși.
Dacă până anul acesta am donat haine, jucării deja folosite și am ajutat oriunde am putut, de această dată, mi-am rupt din timpul meu și am plecat la cumpărături pentru 10 copii ca și când ar fi fost ai mei.
Le-am cumpărat lucruri de primă necesitate și le-am pus în punguliță și câte o surpriză. Exact ca la copiii mei!
Ai crede că am cheltuit o valoare. Partea bună e că oferta este atât de mare, încât găsești lucruri calitative la prețuri decente. Copiii aceștia apreciază gestul mai mult ca marca de pe deodorant.
Nu trăim într-o societate în care curge lapte și miere. Dar cred și am nevoie să transmit copiilor cu posibilități reduse că oamenii sunt buni, că există miracole și că geamul vopsit în verde se va deschide pentru ei.
E nevoie de un sat întreg să crești un copil.
Iar tu poți face parte din acel sat!
