De ce meseria de părinte este cea mai grea din lume?
Știți de ce meseria de părinte este cea mai grea din lume?
Unii ar spune pentru că nu are program fix, sau că nu este remunerată financiar, că implică ture de 12 chiar 24 de ore fără odihnă sau că nu există pauze sau vacanțe.
Dacă mă întrebați pe mine, eu zic că cea mai mare provocare a meseriei de părinte este cea de a face orice e posibil pentru binele și fericirea copilului fără confirmarea că ești pe drumul cel bun.
Ca și cum mergi printr-un tunel, în beznă, încercând să descoperi aur cu mâinile goale. În timp ce unul își mai strigă, la dreapta, coboară, pune mâna pe a doua piatră alunecoasă.
Nimeni, in nici o meserie nu dă cel mai bun din el fără confirmarea că face bine ceea ce face, că merită efortul depus, că este și se găsește în direcția potrivită. Mai devreme sau mai târziu, toți plecăm spre un loc de muncă unde simțim că suntem apreciați și efortul ne este confirmat.
Mai puțin, părinții.
Ei nici nu au unde să plece, primesc de mai peste tot sfaturi și opinii ca și cum nu știu ce fac sau nu fac bine, cu puțin noroc, nici partenerul nu este tocmai persoana de suport de care ar avea nevoie, iar dacă decid să plece 3 zile într-o vacanță singuri, tocmai și-au semnat sentința de a fi cei mai denaturați părinți în viață.
De unde să mai vină confirmarea că sunt părinți buni? Că sunt pe drumul cel bun? Că efortul lor, la un moment dat, va fi apreciat? Că visul lor de a avea copii realizați în viață va fi atins?
Asta face ca meseria de părinte să fie cea mai grea din lume. Că nimeni nu are cum să confirme nimic.
În rol de părinte înveți să te bucuri de fiecare secundă alături de copil, să iei fiecare zâmbet ca semn divin și să cauți să bucuri copilul în orice chip pentru o fărâmă de apreciere și de acceptare că faci o treabă bună.
Nu de puține ori, mi-am întrebat copiii:
– Eu sunt o mamă bună?
– Când nu ești nervoasă, da, mi-au răspuns ei.
– Dar să știți că și voi când sunteți nervoși, tot copiii mei cei mai buni sunteți. Voi mereu sunteți copii buni, le-am răspuns eu.
Au rămas pe gânduri.
Nevoia de a fi confirmat și când simți că o dai în bară. Și e important să folosești toate aceste experiențe în dezvoltarea ta și a copiilor tăi. Pentru că nimeni pe planeta asta nu e perfect. Nici copil crescut perfect. Nici părinte care educă perfect.
Zilele trecute, am descoperit cu mare tristețe că am ratat înscrierea celui mare la un opțional care l-ar fi pregătit pentru examenul de intrare în clasa a V-a, la profilul unde își dorește el foarte mult.
Era să mor de inimă și frustare!
Cum să fac eu așa ceva? Eu care le fac pe toate perfect, care nu-mi scapă nimic, care stau acasă special să mă ocup de copii (și să fac alte milioane de lucruri), cum să uit de propriul meu copil?
M-am culcat tristă, m-am trezit tristă. Dezamăgită. De mine și de mama din mine. Singura dată când m-am simțit atât de rău a fost când am pierdut plușul lui preferat, în parc. Avea 6 luni și iubea un porc roz. Disperată, am umblat prin toate magazinele să cumpăr unul identic și nu am găsit nimic în afară de un măgar gri. I l-am luat pentru că am simțit că e nevoie să gândesc dincolo de limite.
Ce îi place atât de mult la porcul roz, m-am întrebat după 2 nopți nedormite. Culoarea, animalul sau textura?
Am decis că textura. Iar măgarul gri avea aceeași textură. Am făcut alegerea cea mai bună, pentru că și azi, la 10 ani ai lui, măgarul gri este parte din familie.
Confirmările vin de peste tot, mi-a zis prietena mea de bază în această călătorie a dezvoltării mele emoționale. Printr-un mesaj la radio, un vers dintr-o melodie, o frază dintr-un film. E important să avem urechi să auzim.
2 zile mi-am făcut ”mea culpa” că am ratat înscrierea la opțional plus participarea la un concurs.
Apoi, după ce m-am schingiut de n-a mai rămas nimic din mine, mi-am spus:
– Trebuie să existe ceva dincolo de experiențele astea. Trebuie! Am făcut sigur și ceva bine dacă am ajuns până aici! Ce trebuie să văd și nu reușesc?
Și cum niciodată, dar niciodată nu mă îndoiesc de intuiția mea, universul mi-a răspuns cu acest mesaj primit pe telefon:
Buna seara!
Andre s-a calificat mai departe, la Concursul de cultura generala💡. Felicitari💖!!!
Maine se alege echipa ce va reprezenta scoala. Il anunt de dimineata cum se procedeaza. Mult, mult succes🍀!
De la învățătoarea lui.
Doamne, am crezut că mor de fericire!
Nici nu știam despre ce concurs e vorba, cât de important, dar nici nu conta. Confirmarea că ești o mamă bună, mai ales când ai dat-o în bară, că eforturile tale sunt văzute și transformate în rezultate beneficie copilului tău este ca și cum ai ajuns în paradis și bei cafea cu Dumnezeu.
Da, meseria de părinte este cea mai grea din lume pentru că nu garantează confirmări imediate.
Dar atunci când le primești, e semnul divin că ești pe drumul cel bun. Că ești cel mai bun părinte pentru copilul tău. Că nu ești singur în călătoria asta!
Și că poate, copilul tău se va descurca și fără opționalul de pregătire.
E nevoie doar să credem în noi și în ei!
