Copiii sunt mesagerii Eului nostru interior
Dumnezeu vorbește prin copii.
Sau cum vreți voi să numiți canalul de comunicare cu spiritualitatea: Univers, Eul nostru superior, Putere Divină.
Cert e că dacă e cineva care ne poate arăta drumul pe care să-l urmăm în împlinirea vieții noastre pe acest pământ în rolurile noastre sociale: părinte, soț, soție, angajat, șef, prieten, mătușă, unchi și altele, acesta este copilul, canal direct de comunicare cu intuiția, inner – self, cum ar zice americanul.
Dar câți dintre noi reușesc să comunice cu Eul interior de câte ori este nevoie, când ne simțim pierduți, epuizați, obosiți de viața cotidiană? Foarte puțini spre deloc.
Unii nici nu concep că am avea nevoie de intuiție și că totul stă în minte și în puterea cunoașterii concrete. Citim, citim mii de cărți despre cum să facem bani, cum să fim părinți perfecți, cum să iubim, cum să vorbim. Când, de fapt, informațiile concrete reprezintă doar o mică parte din tot întregul. Intuiția, ceea ce purtăm cu noi în suflet, ceea ce știm cu puterea inimii că e bine să facem închide bucla și ne completează.
Universul nu vrea niciodată să ne fie rău, ci din contră, ne vrea doar binele, ne oferă tot felul de semnale când ne vede așa alergați de toate treburile cotidiene, uitând de noi.
Am descoperit târziu că bagheta magică a lui Dumnezeu stă în copiii noștri. Că ei sunt mesagerii care ne pot ajuta, dacă îi lăsăm în orgoliul nostru supradimensionat, să ne fie bine, să ne urmăm misiunea, să învățăm să ne oprim, să respirăm, să zâmbim, să ne bucurăm, să apreciem, să fim recunoscători.
Dacă aș fi știut acum câțiva ani că acolo trebuie să caut, probabil astăzi eram cu câteva grade mai intuitivă.
Dar niciodată nu e prea târziu să facem orice pentru noi, nu-i așa?
Și să apreciem că trăim ziua în care am înțeles cu adevărat unde stă magia. În noi și în copiii noștri.
De ce este atât de greu să înțelegem lucrurile simple?
Pentru că mintea noastră este atât de inteligentă încât vrea să știe totul, să facă totul. Și nu e deloc greșit, doar că are nevoie s-o mai pondereze inima din când în când. Să o ajute să se mai oprească și să se uite în jur.
Din momentul în care devenim părinți, ne îmbrăcăm instant costumul de a face orice ca să ne fie copilul sănătos, fericit, împlinit.
Mirajul împlinirii ca părinte, să faci orice pentru copilul tău. Nimic mai adevărat și totuși, nimic mai greșit.
Să FACEM.
Am trăit ani de zile sub iluzia că pot FACE orice. Și pot, doar că verbul a face m-a băgat în filmul nepotrivit.
A face nu înseamnă doar a face mâncare, a spăla hainele, a călca, a-l duce la creșă, la grădiniță, la opționale.
A face, uneori, înseamnă să nu faci nimic. Și e absolut perfect.
Când ai copii, a face înseamnă să faci mai puțin concret și să faci mai mult emoțional. Să asculți, să taci, să te asculți, să râzi, să te plimbi, să citești, să cânți, să desenezi, să te joci.
Iar copilul este mesagerul pentru tot acest ”a face” mai puțin concret.
Doar că, vedeți voi, suntem așa prinși de cotidian că uităm sau dacă nu uităm, ne frustrăm că altul face și noi nu mai reușim, că ceilalți sunt părinți perfecți și noi doar citim, doar râdem, doar ne plimbăm.
Și cât de împliniți ne-am putea simți în realitate dacă am schimba doar cu un grad, perspectiva!
N-am crezut că voi ajunge să spun asta, eu, disperata după muncă și rezultate concrete!
Azi, mă uit la copiii mei care mă roagă să ne jucăm și las totul să mă joc. Care mă roagă să mergem în parc și las hainele nespălate în mijlocul casei și mă duc în parc.
Este greu, o să-mi spuneți.
Este foarte, foarte greu, o vă răspund eu.
Pentru că mintea noastră nu este antrenantă să nu facă nimic, să nu spele, să nu aibă casa curată, mâncarea pe aragaz fiartă, emailurile trimise, treburile terminate.
Dar atunci, în momentele astea de grea încercare a minții, de frustrare și nesiguranță, uitați-vă la copiii voștri. Ce mesaj vă transmit? Urmați-l! Abia atunci, în momentele acestea de grea încercare a minții începem să trăim cu adevărat în noi, ne regăsim pe noi, încrezători și puternici pentru a ne împlini pe noi și pe cei din jur.
Copiii sunt mesagerii lui Dumnezeu, al Eului interior, sunt intuiție și drumul drept către împlinire și lumină.
Ascultați-i!
Ca să vă regăsiți!
***Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.
