Sunt copilul care a stat ani în șir la rând la sifoane pentru că era singura bucurie pe care ne-o puteam permite fără eforturi financiare supraomenești. Sunt copilul care bea suc numai de Crăciun, din ăla verde cu kiwi, care nu văzuse kiwi cum nu văzusem eu banane, dar trăgeam de el ca să ne ajungă și de revelion. Tortul și acest suc erau singurele bucurii cu care intram în noul an. Asta ca să-mie fie clar de ce încă mai visez noaptea bomboane cu cacao pe deasupra = amandine. Sunt copilul care împreună cu soră-sa au mâncat luni întregi orez fiert, așteptându-și părinții plecați prin Polonia să vină acasă…