E mai sănătos să te ocupi de probleme înainte ca ele să apară
Așa spune unul dintre mesajele din Cutia Pandorei.
Unul din multele mesaje pe care le-am scris nu ca să le spun oamenilor cum trebuie să facă, ci, din contră, să îi provoc și să mă provoc să gândim dincolo de propriile limite, să ieșim din zona de confort. Pentru cine vrea, desigur.
Ieșirea din zona de confort e soră cu Drumul Golgotei, este transformațională, schimbă la propriu întregi legături neuronale, principiii și moduri de lucru, și nu e pentru toată lumea. Unii nu pot, alții nu vor. Și trebuie să le acceptăm tuturora limitele.
Dar cum eu cred cu tărie că fericirea și împlinirea stă dincolo de zona de confort și mai cred că nu întâmplător ați ajuns să faceți parte din comunitatea mea care mă citește, o să vă spun din capul locului că ”e mai sănătos să te ocupi de probleme înainte ca ele să apară” mi-a dat serioase probleme de a înțelege aplicabilitatea.
Eu, omul care trebuie să experimenteze ca să înțeleagă cum se face, care trebuie să pună mâna, să se simtă, să treacă totul prin intuiție, care trebuie să ajungă pe fundul oceanului ca să vadă că drumul e în sensul invers și totuși: ”ce frumos e fundul oceanului!” cum aș putea eu, vreodată, să anticipez problemele înainte ca ele să apară?
Primul gând pe care l-am avut a fost să mă întreb sincer: oare nu cumva îmi place să am probleme, să-mi creez probleme, că să pot apoi demonstra ce minunată și extraordinară sunt. Sau, mai poate fi nevoia de a trăi la limita riscului. Doctor în autosabotaj e mic copil pe lângă mine.
Să vă gândiți și voi la treaba asta dacă nu cumva, fără să vreți, intrați în povești nesănătoase doar ca să atrageți atenția celor din jur. Dintr-o nevoie nesatisfăcută a copilului interior, se înțelege, pe care încercăm să o satisfacem acum, la maturitate.
După ce am acceptat bucata din mine imatură, care vrea totul acum și aici, no matter what, copilul care vrea să fie văzut și acceptat mai ales atunci când face prostii, am continuat procesarea pentru a înțelege cât stă în puterea mea de a mă schimba și cât într-o voință naturală dincolo de mine de a lua decizii corecte, matur și asumat.
Copilul interior întotdeauna se poate vindeca. Asta este vestea bună. Cu terapie, meditație, compasiune, iubire, sunt atâtea instrumente, numai să vrem.
Temperamentul, modul de învățare, așa cum este al meu, experimențial, este aproape imposibil de modificat. Am mai povestit în alte articole cât de greu mi-a fost să mă adaptez la materia școlară predată scolastic, brut, fără desene, experimente, muzică, debate-uri, ci, pur și simplu, dictare și copiere de comentarii. Horror!
Și atunci, ce facem cu oamenii aceștia care învață prin activarea imaginației, intuiției, experienței proprii? Cum pot ei lua decizii corecte în viață, anticipând problemele sau pregătindu-se pentru ele?
În primul rând, și cel mai important este să-și asculte intuiția pentru că în cazul acestor persoane, eul interior are o voce foarte puternică, iar doi, să identifice în jurul lor acea persoană rațională și echilibrată care le poate oferi o imagine de ansamblu a unui potențial viitor al deciziei lor. Apoi, nu le mai rămâne decât să combine cele două informații și să ia decizia cu inima.
Să nu vă îndoiți că nu aveți această persoană în jurul vostru! Primim oamenii de care avem nevoie, deci sigur e pe lângă voi, doar că nu ați observat-o până acum. Sau nu ați avut încredere suficientă în ea. Copilul vostru interior n-a vrut s-o vedeți sau să o ascultați :)
Să știți că și vicerversa este valabilă, și oamenii cerebrali care au capacitatea de a anticipa problemele mai ușor, pot călca în capcana copilului interior temător care mai bine joacă precaut decât s-o dea în bară și să fie scos la tablă. Cu cât suntem mai cerebrali, cu atât blocăm emoția și intuiția și tindem ori să decidem greu, ori să riscăm prea mult.
Indiferent de situație, un lucru e cert:
E mai sănătos să te ocupi de probleme înainte ca ele să apară implică echilibru între copilul din noi și adultul de astăzi, să luăm decizii matur și asumat, iar atunci când nu putem, să cerem ajutorul celor din jur!
N-o să ne iasă de fiecare dată, dar și asta e o lecție de a ne accepta cum suntem și de a încerca data viitoare mai bine :)
