Voi ce v-ați spus ultima dată?

Acum câteva zile eram într-un mall.

Lângă mine, la o masă, 3 tineri de liceu povesteau:

– I-ai mai scris?

– I-am scris, i-am trimis mesaj, la început mai pe ocolite, apoi, i-am zis direct și am invitat-o în oraș. N-a vrut. Ce să-i mai fac?

– Ia uite la ăla, puștanul, mai mic decât noi, ce gagică are!

– Unde, mă?

– Uite-acolo, o vezi?

– Mda….pare mai mare ca el…

…..nu am mai ascultat continuarea. M-am ridicat și am plecat zâmbind. Oare așa o să se uite și Andre după fete pe stradă?

Pe o bancă pe culoarul cu magazine, undeva mai retras, doi tineri stăteau strâns îmbrățișați. Ea plângea rău, el îi șoptea ceva la ureche.

Suferința din iubire este foarte greu de dus. Pentru că lovește în stima de sine, în încrederea în tine, în aprecierea ta ca om, strivindu-ți ultima rămășiță de orgoliu pentru că ai luat cea mai proastă decizie. Nu ai judecat corect, nu ai gândit coerent, nu ai analizat suficient de bine, nu ai văzut drept, nu ai perceput greșeala.

Suferința din iubire te sfarmă până la ultima bucățică. Te roade și te lasă fără suflare. Te aruncă-n dependențe: de alți oameni, de mâncare, de cărți, de profesie, de băutură, de țigări, de copil.

Suferința din iubire îți crucifică sufletul.

Când i-am văzut pe cei doi îmbrățișați, iar ea plângând din tot sufletul ei, mi-am amintit de mine. Și eu am plâns. Toate lacrimile mele s-au dus pentru un singur băiat. Atunci, credeam că e un rezultat al unor evenimente nefericite. Acum, cred cu tărie că a fost un proces de vindecare al meu – aveam nevoie să fiu ascultată, să-mi plâng durerea pe umărul cuiva, și-am plâns. Iar când nu am mai avut lacrimi, am plecat și-abia atunci, am știut cu adevărat cine sunt și ce vreau de la mine. Atunci am luat deciziile cele mai bune, care urmau să-mi definească viitorul.

Nu putem spera la o relație fericită, dacă noi suntem ”bolnavi”. Nu putem spera la Făt Frumos dacă noi am crescut în casă cu Zmeul Zmeilor.

Și nu putem spera că de Sf Valentin ne vom iubi mai mult sau un cadou va face diferența, dacă seara acasă ne certăm de la bidonul de apă pus câș.

Pentru mine, Sf Valentin e în fiecare zi în care luăm prânzul împreună, e în fiecare seară când mă ajută cu copiii și e de fiecare dată când îmi spune: ești liberă să faci ce vrei, eu te susțin!

Sursă foto: aici