Dușul, berea și condeiul – fabulă mămicească de vacanță
Se apropie finalul de vacanță la copiii preșcolari și școlari mici.
Aș fi putut să-mi trimit copiii la bunici în vacanță. Așa, aș fi reușit să fac și eu ceva mai mult decât să scriu articole tot la 12 noaptea în timp ce adun piese minuscule de lego de pe jos.
Nu știu dacă sunt un freak control sau am problemele la mansardă, dar de câte ori vine vorba să-mi las copiii pe undeva, iar eu să stau bine mersi acasă, ”omulețul”din creier nu mă lasă. Dacă aș fi fost plecată pe undeva, dacă aveam serviciu din ăla zi lumină sau aveam super mega proiecte în derulare care să-mi ocupe tot timpul și mai mult decât atât, poate că i-aș fi dus la bunici.
Însă, cum nici una de mai sus nu se aplică, am preferat să vină mama la noi. Minunat, extraordinar, baia de seară și povestea de noapte bună sunt acoperite cu succes. În rest, MAMI e baza!
Mă plângeam înainte de vacanță că nu se mai termină ”mami-urile” din urechile mele. Păi nu știam cum e în vacanță. Pe două voci, din 2 în 2 minute.
– Oare când o să mor, o să aud tot mami în creier? m-am întrebat astăzi pe final de zi, cu voce tare.
– Ai să uiți până atunci, mi-a răspuns mama plină de entuziasm.
Cred că știe despre ce vorbește, dar cam atât era de mare disperarea mea.
În timpul anului școlar, trăiesc mereu cu impresia că nu ofer timp suficient copiilor mei. Că nu îi scot destul timp în parc, că nu mă joc suficient cu ei și simt mereu că aș putea face mai mult.
(gând răzleț – recunosc în fața tuturora că uneori cumpăr prea multe jucării tot din cauza acestei temeri)
Atunci, când vine vacanța, mi se pare că e momentul oportun să fac tot ceea ce în timpul anului școlar nu reușesc. Luni am stat în casă și ne-am jucat cu jocurile de masă. Marți am fost la un loc de joacă. Miercuri am mers la muzeu, joi am fost la Therme. Vineri stăm acasă, sâmbătă avem târg de haine cu tot cu loc de joacă pentru copii (dacă vreți să veniți, găsiți detalii aici). Duminică ne pregătim de școală. Și-a trecut săptămâna.
Copiii sunt cu paharele pline și chiar dau peste de atâta atenție. Eu sunt fericită și cu nervii făcuți orez cu legume. Adică, nu chiar pilaf din ăla ordinar, dar se poate și mai bine.
La final de ziua 4 în care ne-a moleșit căldura infernală și aburii de la Therme, am intrat cu ultimele puteri în sesiunea de SPA pentru mame.
Am făcut un duș cu apă clocotită – știu, voi fi o babă ridată și urâtă dar așa-mi place, mi-am turnat în pahar o bere rece ca gheața și m-am apucat să rememorez amintiri dintr-o perioadă grea, dar extrem de frumoasă și plină de învățăminte. (găsiți postarea
)M-am relaxat complet! Endorfinele sunt în extaz, copiii dorm, bucătăria curată, mamă împlinită, mâncând și o bomboană fără a mai fi “pe ascuns”.
Nu am reușit să mă culc înainte de 12. Nici să dorm suficient dimineața. Nu am făcut nimic în plus față de minimum necesar. Ba am ratat și câteva întâlniri.
DAAAAAAR, omulețul acela care-mi spune într-una că nu ofer timp suficient copiilor s-a calmat și curând, o putem lua de la capăt cu rutina noastră, relaxați și fericiți.
Până la urmă, mai contează altceva?
Sursa foto: aici