Azi am ieșit din casă. Direct spre coafor. Dincolo că nu am mai fost de ceva vreme atât, dar atât de oripilată de mine, până și copiii păreau că nu-și mai recunosc mama. Cu soțul am avut acum ceva vreme o discuție serioasă despre “comunicarea asertivă”: – Înțelegi că paharul meu de încredere TREBUIE să fie MEREU, MEREU, MEREU umplut cu complimente venite din partea TA? Ai grijă ce-ți dorești, s-ar putea să ți se întâmple Știam că tocmai mi-am săpat groapa cu acest TREBUIE care oricum e, numai asertiv nu. Oricând aveam nevoie de o confirmare din partea lui că arăt horror și că am nevoie de un drum…