Nu cred că mai este vreun secret că dețin din iubire și pasiune doi copii: unul care mănâncă de toate și altul care se hrănește cu aer. Unuia trebuia să-i tai anumite combinații din meniu, altuia să i le fac cât mai atractive. Unuia să-i repet încontinuu: – Mănâncă încet, te rog, încet….. Altuia: – Te rog mănâncă un pic mai repede, te rooog…. A rămas în analele familiei noastre conversația de acum câțiva ani cu pediatra: – Doamna doctor, copilul ăsta nu mănâncă nimic! – Totuși ceva trebuie să mănânce, că pare un copil dezvoltat normal. Au trecut 4 ani de-atunci, dar întrebarea: eu ce mai fac azi de…