Destin de mamă – mamele perfecte nu au copii

– Mami, vreau ceai.
– Iubirea mea, azi nu mai pot face ceai. Mă doare capul, mi-e somn, trebuie să fac și baie… chiar nu mai sunt în stare să fac ceai.
– Dar eu vreau!
– Am înțeles, dar în seara asta nu mai fac nimic.
– Te roog!
– Mâțoșenie, mi se termină în curând filmul. Du-te la baie, spală-te pe dinți, bagă-te în pat și alege povestea.
– Ce film ți se termină?
– Filmul în care joc de dimineața până seara, în fiecare zi.
– Și cum se cheamă?

În secolul 21, secolul vitezei și al lumii post-post moderne, statutul de mamă este deseori confundat cu o vacanță pe termen nedeterminat în Insulele Fericirii Veșnice. Cumpărăturile sunt mereu la ușă, mâncarea caldă este pe masă, hainele spălate și călcate sunt aranjate în dulap, copiii au temele făcute, casa strălucește, facturile sunt plătite, bărbatul este împlinit. La care se adaugă un salariu lunar după 8, poate 10 ore de lucru pe zi.

Cercetătorii spun că femeile ar fi multitasking și că mamele ar fi super femei. Că au două mâini, dar par să aibă patru când vine vorba de pregătit cina, spălat haine și luat copilul în brațe. Că au două picioare, dar aleargă la grădiniță ca și cum ar avea șase. Că au doi ochi, dar văd din stația de metrou hainele din dulap.

– Mami, știi unde este tricoul de fotbal? se aude de partea cealaltă a telefonului.

– Dulapul din stânga, ultimul raft de jos.

– Și sticla de apă, știi unde e?

– Ți-ai lăsat-o pe hol, la intrare. Hai că vine metroul și rămân fără semnal! Ne vedem acasă!

Și posedă un al șaselea simț – intuiția, supranumit și ASM, așa simte mama, care o informează când are copilul febră, chiar dacă acesta e la sute de kilometri distanță, în tabără sau la bunici.

Cartea de față dorește să amintească că în spatele costumului roșu cu centură aurie în talie, pelerină și baghetă fermecată de SUPER EROU stă o MAMĂ, cu numele de scenă primul adult în rang de părinte. Care are nevoie de somn ca să fie calmă cu copiii, care are nevoie de timp pentru ea ca să fie bine cu familia, care are nevoie de un duș și de un masaj la picioare ca să fie pace în familie.

Toată lumea știe că dacă mama e fericită, există ciorbă caldă pe masă și liniște în casă! Iar când mama e plecată cu fetele în oraș, al doilea adult în rang de părinte, tatăl copiilor și bărbatul viselor femeii, preia rolul de prim-adult în rang de părinte, face omletă, pentru că n-a găsit supa în frigider, culcă copiii și își așteaptă soția cu un pahar de vin rosé pe masă.

Nu trăim în secolul în care femeia să fie încurajată să stea acasă cu copiii, dar trăim în secolul informației în care oricine știe că pentru liniște în familie, pentru copii sănătoși, viitori adulți echilibrați, prezența părinților este esențială. Este absolut indispensabil ca rolul de prim-adult în viața copiilor să fie interschimbabil, fără părtinire și concurență, ci cu înțelegere și dăruire.

La final, paradisul acela spre care tinde toată lumea, și de care avem impresia uneori că mai mult ne îndepărtăm decât să-l atingem, este exact după colț. Ne așteaptă cu nisip fin, apă caldă, turcoaz, șezlonguri, colace și cărți de citit. Cuvinte blânde și îmbrățișări. Mai avem de trecut peste câteva crize de plâns, niște răceli și dureri de burtă, poate ceva nopți nedormite, dar niciodată paradisul n-a fost mai minunat cu toți grămadă, fericiți, pe-o vreme însorită.

Familiile fericite au copii fericiți!