M-am întâlnit mai de mult cu o prietenă care locuiește acum în Angola. – Cum e acolo, am întrebat-o cu un vis ascuns în suflet, de-a vizita la un moment dat Africa. – Acum e criză de ulei. Până acum a fost la zahăr. Ne-am obișnuit. – Cum adică criză? o întreb curioasă, năvălindu-mi, brusc, în minte toate crizele pe care le-am trăit, copil fiind: criză de unt, de ulei, de lapte, de carne, de fructe, de zahăr și pâine pe cartelă. O fi la fel cum era și la noi? Și la ei se stă la rând? Copiii lor ce mănâncă? Cum se descurcă fără ulei? Mama gătea cu…