Azi, la 38 de ani îmi este clar ca lumina zilei că m-am născut sub o stea numită ”serviciul ambulatoriu de întrajutorare publică”. Am o nevoie constantă de a sări în ajutor. Aș vrea să mă pot trezi la realitate dar nu pot. Am făcut o facultate, 4 ani din viața mea ca să învăț cum să ajut oamenii, copiii în suferință. Probabil n-a fost o întâmplare sau o scăpare așa cum am crezut mereu. E ceva în mine, acolo, care mă împinge fără voia mea să ajut pe toată lumea. Și nici măcar nu o caut. Ele, situațiile, oamenii din jurul meu, vin spre mine. Parcă mă miros de…