Avem trei ani de când stăm în chirie. Nu că n-am avea casa noastră, ba avem, doar că vine o zi în care ceea ce ai nu te mai satisface. Nici spațiul, zona sau mobilierul. Nu știu cum sunteți voi, dar eu nu am nici o teamă ca azi să stau într-o casă și mâine în alta. Probabil mi se trage din copilărie când părinții mei au schimbat vreo 3 case și eu vreo 4 școli până am plecat la facultate. Mama zice că nu-i mai trebuie alta mutare, eu în toamnă mă voi muta din nou. De ce-am ales să stăm în chirie? Poate că mă întrebați și ce…