El cum o fi? Pledoarie pentru cel plecat departe
A plecat din nou. Îl îmbrățișez cu drag. El mă sărută, eu îl strâng tare la piept. El mă privește. Eu îl petrec cu privirea.
– Te iubesc, îmi strigă în timp ce se îndreaptă spre mașină.
Eu închid ușa repede să nu-mi vadă ochii.
El pleacă spre aeroport, eu mă duc la copii. Sunt incompletă, dar fericită.
El cum o fi?
Sunt doi ani de când n-am mai stat atât de mult departe unul de celălalt. Ultima dată plecasem în Portugalia cu copiii 3 săptămâni fără el. În rest, ne privim în fiecare dimineață în ochi, ne vorbim rar dar cu sens, ne iubim din priviri și mângâieri tandre, ne știm de mult, dar ne cunoaștem de-o viață.
Acum pleacă săptămânal. Nu apucăm să ne reconectăm, că iar își face bagajul, ne sărută pe toți și pleacă departe, pentru el, dar mai ales pentru noi.
Rămânem triști, dar împreună.
El cum o fi?
Mă prind în jocul copiilor. Uno, Memo, Pantomimo, dansăm ca balerinele, desenăm ca prințesele, jucăm fotbal precum Ronaldo, facem teatru de păpuși, punem filmul cu Rapunzel, facem floricele, ne strângem în brațe, mă pierd în mirosul lor de copii perfecți și sunt împlinită.
El cum o fi?
Pregătesc masa în timp ce ei se joacă de-a castelul. Prințesa se ascunde, prințul o recuperează, se îmbrățișează și se căsătoresc. Ce bucurie pe mine să-i văd îmbrățișându-se. Cea mai mare dorință este să-i știu mereu că se ajută, că se iubesc și că-și vor fi aproape mai ales când noi nu vom mai fi. Sunt fericită!
El cum o fi?
Ne așezăm la masă, vorbim de căței, pisici, de grădiniță și școală, de poezii și Otilia Cazimir, de stele și planete, de colegi și prieteni, de țări străine și vacanțe de vis. Ne împărțim locurile în pat, Beti mă strânge în brațe, Andre mă pupă, cu chiu cu vai reușesc să-l iau pe unul în spate, pe altul în brațe și mă duc cu ei la baie. Îi privesc în timp ce se joacă în cadă și sufletul îmi zburdă de încântare.
El cum o fi?
Ne culcăm. Spunem povești, sărim în pat, ne batem cu perne, e distracția cea mai mare pe final de zi. Ne îmbrățișăm mult, ne spunem cuvinte dulci, drăgăstoase, o mângâi pe Beti pe păr, pe Andre pe spate, le spun că-i iubesc de un milion de ori și-i pup până simt că rămân fără aer. Adorm, iar mie îmi vine să-i mănânc de drag și împlinire.
El cum o fi?
Vorbim pe skype. Camera de hotel e la fel ca ultima pe care am văzut-o în vacanță. 4 pereți, o baie, un pat și-un televizor. A fost o zi grea la birou, a mâncat cu colegii, acum se culcă.
– Nu e devreme? îl întreb mirată.
– Ba da, dar ce să fac?
E trist, dar zâmbește ca să fiu eu liniștită. Copiii dorm, da. Au întrebat de tine, sigur. Lui Beti îi este tare dor. N-am făcut nimic special. Ne-am jucat, am mâncat, baie și-atât. Eu sunt bine. Te iubesc, mi-e dor de tine. Și eu, și mie. Adorm fericită.
El cum o fi?
