Nu știu alții cum sunt, dar eu, când trebuie să plec cu amândoi copiii pe undeva mă cam ia tremuriciul. Și asta, bineînțeles, ca urmare a tuturor experiențelor din mașină în care ei urlau, se băteau, se enervau reciproc, iar eu, din față, conducând, cu posibilități minime de a reuși să rezolv cumva situația. Chiar și așa, în ultima perioadă am dezvoltat abilități de deschidere a cornului și aruncarea lui în spate doar cu dinții, recuperarea porcului lui Beatriz căzut pe jos, în spate cu doar două degete și mâna contorsionată, dansul din Cartea Junglei în zâmbetele taximetriștilor și camionagiilor din zona mea rezidențială și nu în ultimul rând, plonjarea…