S-a întors către mine și mi-a spus: – Unde vrei să mergem? Mi-a arătat harta cu insula, plimbându-și degetul pe punctele îngroșate. Se lasă seara, ar trebui să mergem să mâncăm pe undeva. Soarele îmi ardea pielea prea albă pentru cele 42 de grade de afară. Aerul abia se putea respira. Aș fi plecat oriunde, cât mai repede. Aș fi plecat să visez, să umblu, să descopăr. Să mă fac una cu eterul, să mă transform, să zbor deasupra apei, să respir aerul răcoros al libertății, să fiu, să trăiesc fiecare clipă, să MĂ simt prin fiecare por de piele, să devin gânduri și apoi cuvinte. – Vrei să mergem…