M-a sunat zilele trecute o vecină pe care eu n-am văzut-o niciodată în viața mea, dar cu care am vorbit de două ori la telefon pe diverse situații legate de o parcare și mi-a spus așa: – Bună Dina, sunt vecina de la parter, te-am sunat să-ți mai povestesc ce se mai întâmplă cu viața mea. Pe cuvântul meu de om că așa mi-a spus. Evident că eu am rămas ca emoticonul ăla cu ochii mari, bulbucați, iar ea a râs un pic, dar am simțit în ton că nu e doar o glumă. Mi-am pus căștile, pe care de când cu coronavirusul le țin mereu în apropiere, și-am început…