Nu mi-au plăcut niciodată cozonacii în mod special. Știți, probabil deja, că sunt adepta bomboanelor care strică dinții și uneori a înghețatei și cam atât cu dulciurile pentru mine. Însă am o mătușă care pe când eram copil și mâncam un măr la lună ne servea cu cel mai bun cozonac evăr! Practic, a stabilit nivelul superior și totul a devenit: – Nu-i la fel de bun ca al lui Tanti Rica! Ba aluatul mi se părea prea aspru, ba prea compact, ori prea dulce, ori fără gust, ori cu prea multă compoziție, ori prea puțină. Pe când al lui Tanti Rica e aerat, suficient de dulce ca să meargă…