M-am culcat azi noapte la 3. Acum două nopți, la fel. Și alte nopți înainte, tot cam așa. Cu doi copii singură în concediu, sau cum s-o numi el, probabil vă imaginați deja că am ajuns un fel de mombie = mamă+ zombie, în timpul zilei. În timpul nopții citesc această carte, Prietena mea genială, de Elena Ferrante, care m-a înnebunit de cap. M-a înșfăcat cu ghearele până la sânge. M-a lăsat fără aer. Fără vlagă. Fără putere de a decide asupra destinelor. M-a șocat, ca apoi să mă elibereze din nou. Mi-am regăsit copiii în cele două fetițe, prietene și inamice în același timp. Apoi, să-mi dau seama că…