Ce nu ne omoară, ne face mai puternici. Și cu câțiva neuroni frustrați la terapie.
Relația mea cu agenda e precum a fii-mii cu mâncarea, știe că o ajută dar dacă ar putea să nu mănânce nimic toată ziua ar fi perfect.
Dacă stau să caut prin toată casa, sigur găsesc minim 3 agende, semn că uneori tresare în mine și nevoia unei vieți organizate. Una din ele datează de prin 2016, am primit-o de la serviciu și am scris de două ori:
- o dată în prima zi de birou, conștiincios, data și numele, și
- a doua oară acum 3 zile când am găsit-o pur întâmplător printre jucăriile copiilor:
– Agenda meaaaaa, am șoptit eu nostalgic. Te-ai întors la momentul potrivit în viața mea, era și timpul să am și eu o agendă serioasă, de om de birou.
Pentru că undeva, acolo, adânc în mine există conștiința unei vieți organizate și puse în ordine. Realitatea e că nu-mi iese niciodată.
Și ca să sărbătoresc acest gând încurajator, am dat prima pagină și mi-am notat: ”Dentist – Andre”, am uitat să scriu anul și ziua, dar nu e ca și cum nu aveam deja în minte stabilit întâlnirea cu dentistul. Într-o zi, sper că săptămâna asta.
Deci, la ce să mai folosesc agenda?
Așa că atunci când am plecat de-acasă, primul lucru pe care a trebuie să-l notez rapid, în timp ce stăteam la semafor a fost pe un bon de Lidl pentru că agenda îmi rămăsese acasă, iar mintea îmi era deja ocupată cu alte lucruri la fel de importante precum: rechizite Beti, oprește la Lidl și cumpără carne și cereale, nu uita să suni la Ramona, mâine te vezi cu avocatul pentru roviniete, la ce oră are Andre azi fotbal?, ai sunat la Fan Curier? etc.
A doua agendă am primit-o cadou la o întâlnire cu bloggeri. Mândria mea.
– Anume ai venit în viața mea, e timpul să am și eu o agendă serioasă, de blogger. Mi-am spus eu, din nou.
Și-am luat-o cu drag acasă, am început să scriu lucruri legate de birou și articole neterminate, numere de telefon fără destinatar și adrese de care acum habar nu am ale cui sunt. Am lăsat-o, într-un final, și pe asta pierdută pe undeva, într-un loc încă neidentificat, o mai găsesc din când în când, suspin nostalgic și apoi, iar n-o mai găsesc cu lunile.
A treia, ah, a treia mea agendă e cumpărată de la Stradivarius.
Am intrat o dată să-mi cumpăr pantaloni și-am ieșit cu o agendă minunată, cu coperți de plastic și mesaj motivațional: The future is ours. (Viitorul e al nostru)
Ce puteam să-mi doresc mai mult decât să-mi confirme cineva că noi, cei fără agende și notițe, avem viitorul la degetul mic?
– Anume mi-a ieșit agenda asta în cale! mi-am spus eu. Pentru a câta oară?
Parțial, am avut dreptate. Este singura agendă cu mai mult de 2 pagini scrise, dar la care nu mă raportez deloc. Pentru că se știe, lucrurile cu adevărat importante stau în minte și apoi, în telefon.
La capătul opus mie stă, se înțelege, al doilea adult în rang de părinte. Eu încă n-am văzut om mai organizat ca domnul în persoană.
Îmi și imaginez când s-au întâlnit zodiile să-și aleagă descendenții, s-a uitat Fecioara luuuung și într-un ochi la grupul susținătorilor și a spus tare și răspicat, calm, dar ferm:
– Ție, tu cel de colo, și l-a arătat pe cel cu ochii deja în agendă, cu hainele puse în dulap pe culori și pe dimensiuni, care se bărbierește exact în ziua în care ceasul sună perfect cu 15 minute mai devreme, o să-ți dau puterea de a planifica cu ochii închiși drumurile de pe Centura Bucureștiului, orele de somn ale tale, ale copiilor până la a patra generație și mai ales, orele de sport din timpul programului de lucru în așa fel încât să nu aduci atingere acestora nici în cele mai grele situații ca angajat la corporație. Vei duce o viață liniștită conform programului din agenda ta. Atenție, însă, nu vei putea organiza niciodată drumurile neveste-tii la Lidl, zilele de vacanță în familie și orele ei de lucru care vor varia după ceva din afara capacității tale de înțelegere: instinctul.
Alesul a făcut ochii mari, de bucurie fără să știe ce-l așteaptă cu adevărat.
La capricorni era petrecere când fecioarele își împărțeau agendele între ele. Ele știu exact ce vor, simt cum trebuie făcut, iar restul e o poveste frumoasă în ritm de poezie sau pe coarde de chitară. Nu degeaba îl avem pe Eminescu și pe Elvis Presley în zodie cu noi.
– Tu vii de pe altă planetă, unde totul e roz și floricele, mă alintă el când tocmai m-am întors de la magazin, fără pâine. Eu chiar nu pot să înțeleg cum te duci la magazin de 3 ori și te întorci fără ceva ce este esențial.
– Păi ce e esențial pentru tine, nu e pentru mine. Uite, am adus banane, în schimb. Și lapte. Cereale. Pentru tine. Și gândește-te așa, dacă tu ai fi avut o nevastă ca tine, tocmai ar fi murit primul om de plictiseală și previzibilitate.
Apoi ne zâmbim, el răsuflă greu, iar eu mă întorc să cumpăr pâine. Și ce-am mai uitat: castraveți, salată și apă.
***Și pentru că am mai avut ceva de spus, am scris cartea Destin de mamă pentru toți părinții care au nevoie de un moment de relaxare, seara, la culcare.
:-)) Ești delicioasă!