Cum scăpăm de răul de mare, de mișcare

Dacă mi-a fost teamă de ceva în ultima vacanță pe barcă în Grecia, a fost de răul de mare. Am mai trecut o dată prin experiența aceasta, acum doi ani, tot în vacanță în Grecia, și a fost atât de rău acest rău de mare încât ajunsesem să delirez și să văd cai albi pe sub apă.

De unde și prea cunoscuta întrebare a celor din jurul meu: de ce te mai duci dacă ți-e (atât de) rău?

Răspunsul pe lung l-am dat într-un articol anterior, dar pe scurt e că ceea ce ni se pare greu și provocator, de cele mai multe ori sunt porți deschise către autocunoaștere și depășire a propriilor limite, iar, în plus, teama e absolut normală, face parte din viața noastră și are rol să ne ajute să o controlăm, să fim în controlul propriilor noastre emoții.

Ceea ce am făcut anul acesta. Știam că mi-e teamă să am rău de mare, dar mi-am controlat emoțiile, dar mai ales mintea prin a pune în bagaj medicamentele care mi-au dat siguranța că sunt în control.

De ce apare răul de mișcare?

Sunt două mari cauze pentru orice tip de rău de mișcare, fie el de mașină, avion, barcă. În primul rând, de la urechea internă care este responsabilă cu echilibrul corpului, iar atunci când mișcările sunt foarte dese, chiar și bruște, dar și în funcție de sensibilitatea fiecăruia în parte, corpul nostru reacționează prin stări de vomă și dureri de cap.

Apoi, mai e confuzia care se creează la nivel mental când ochii sunt țintiți pe un punct fix, iar corpul nostru este în mișcare. Această situație este întâlnită deseori în mașină când ne uităm pe tabletă sau încercăm să citim. Știu că majoritatea părinților le dau copiilor în mașină telefonul ca să nu-și piardă răbdarea la drum lung, dar tocmai acest lucru poate crea răul de mașină.

Noi am trecut prin povestea aceasta cu Andre, acum câțiva ani, când stătea cu tableta în mașină și i se făcea rău constant. De atunci, regula este ca în mașină nu se stă pe nici un ecran. O să ziceți că nu se poate, că e greu, că vorbesc din filme, dar vă garantez că întotdeauna există soluție când vrem să fim în controlul propriilor noastre temeri și emoții. Sunt mai bine de 5 ani de când copiii mei călătoresc fără ecrane, chiar și pe zborul București – Lisabona care durează 4 ore fără escală, și nu stau pe nici un ecran și sunt vii și nevătămați.

Pe lângă cele două cauze de mai sus, mai este una emoțională, ca orice altă boală sau stare de rău pe care o simțim la nivel fizic. Omul este trup și suflet, iar tot ceea ce simțim și trăim este parte integrantă din noi, trup și suflet, emoție și mental. Minte și spirit.

Sursa: Jacques Martel, Marele Dicționar al Bolilor și Afecțiunilor

De aceea, orice tratament pe nivel fizic are nevoie să fie completat și pe nivel emoțional, fie că zâmbiți mai mult, că începeți să vă rugați la cine vreți voi, că vă întoarceți mai mult spre interior și mai puțin către cei din exteriorul vostru, orice alegeți să faceți, nu uitați și de sufletul vostru!

Cum am ținut răul de mișcare în control?

Pentru nivelul fizic, mi-am cumpărat de la farmacie medicamente specifice pe care nu le-am avut în intenție să le iau, ci mai degrabă să îmi țin mintea în control, să-i și să-mi ofer siguranță că orice s-ar întâmpla, sunt pregătită.

Acum doi ani am luat câteva pastile cumpărate dintr-un port și nu au avut efectul așteptat, de aici nevoia mea de a înțelege în profunzime problema reală.

Apoi, printr-o prietenă și terapeută foarte bună am făcut cunoștință cu uleiurile Doterra.

O să vă spun din capul locului că le cunosc de ceva vreme, dar nu m-au atras sub nici o formă. În primul rând pentru că fiind un sistem piramidal, îl exclud din start. Știu că e o limitare la mine, mi-o asum, dovadă că iată, cu aceste uleiuri mi-am permis să-mi depășesc propriile preconcepții și am fost surprinsă de rezultate. În al doilea rând, mi s-a părut că produsul nu justifică prețul. Din nou, cum să crezi ceva dacă nu testezi…

Dar, iată că primind informații cum că ar exista un ulei Doterra care ajută la răul de mare, iar cum eu eram disperată să nu mi se întâmple din nou, am întrebat-o pe prietena mea dacă știe ceva despre asta. Ea nu face un business din asta ci se ajută de ele în terapia pe care o practică, de aceea, m-am dus la ea ca la o prietenă și nu ca la cineva care are un interes financiar.

Mi-a dat acest ulei numit Zengest care printre altele este eficient în cazul răului de mișcare. Dar și la menținerea unei digestii sănătoase și calmează disconfortul abdominal.

O să râdeți de mine, dar eu m-am uns cu el și pe două ciupituri de țânțar care mă mâncau și se umflaseră și nu mai știam ce să fac ca să-mi treacă. Vaaai, ce bine a fost!

Cum l-am folosit?

Pentru că uleiurile acestea sunt puternice și pot deveni nocive dacă nu știm să le folosim corespunzător, vă sfătuiesc să vorbiți cu cineva care se ocupă și cunoaște în detaliu beneficiile și modul lor de utilizare.

Eu am primit un roll on cu ulei de diluare în care am pus 15 picături de Zengest și m-am dat cu el pe tălpi, în jurul buricului și la încheieturile mâinilor. Miroseam constant a grădină înflorită primăvara, iar în singura zi în care au fost valuri mari, am simțit ca și cum o mână invizibilă mi-a luat stomacul care juca ping pong prin tot corpul și mi l-a pus la locul lui. Și o stare de bine și relaxare m-a cuprins în timp ce cu ochii închiși mintea mea se liniștea.

Că a fost uleiul, că a fost placebo, nu voi știi niciodată, dar sigur, sigur, voi continua să folosesc ori de câte ori voi avea ocazia, mai ales că am plecat în vacanță și cu o combinație de uleiuri care să mă inspire emoțional și cu o altă combinație pentru sinusuri și dureri de cap (asta pentru soțul meu), și am simțit că am fost echilibrată din toate direcțiile.

Știți cum e, mai bine încercați să vedeți cum e decât să existe ceva care ar putea să vă facă bine și să vă ratați potențialul de a vă ameliora :)

Sursa foto

***Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.