De ce-ai mai făcut copii dacă ți-e greu?

Întrebarea asta mi se pare că vine din aceeași poveste cu moașa de la maternitate care urlă la viitoarea mamă aflată în durerile facerii:

– Haide, împinge, că atunci când l-ai făcut ți-a plăcut!

Poate exista ceva mai umilitor decât atât?

Dacă aș putea să scot câteva cuvinte din dicționar, sau mai bine, să existe o regulă prin care anumite cuvinte să nu se poată combina între ele printr-o întrebare, ar fi exact astea:

De ce ai mai făcut copii dacă ți-e greu?

De ce-ar fi treaba cuiva de ce am făcut copii, câți, cu cine și cam când îl fac pe următorul. Mi se pare cel mai personal lucru pe care-l poți întreba și nici măcar după 3 beri cu prietenii nu poți avea astfel de curiozități.

Dacă s-ar face un top cu cele mai lipsite de sens întrebări, mai ales pe timp de criză, “de ce ai mai făcut copii dacă ți-e greu?” ar câștiga detașat.

Mi se pare că numai Nostradamus să fii și să prezici viitorul plus să fii trăit vreo 3 vieți de părinte-om, părinte-animal, părinte-insectă, să ai ceva experiență în domeniu, să vii a patra oară pe pământ și să ai cunoștințe de cum vei reacționa ca părinte de 1, 2, 3 sau câți copii vreți voi, pe timp de pandemie, ai putea avea un răspuns cât de cât corect.

– Așadar, Dle Nostradamus, știind din celelalte vieți anterioare cum e să fii părinte pe timp de criză, de ce ați mai făcut acum copii, dacă vă este greu?

– Pentru că încă nu s-a inventat criza care să-i doboare pe părinții cu copii!

Greul e greu și-atât.

A-ți fi greu este atât de relativ că nu ai cum să-l combini cu nici un alt cuvânt. Îmi este greu și atât.

Că ție ți se pare simplu, că tu ai trecut prin aceeași poveste și-ai rezolvat-o în cel mai simplu mod posibil, felicitări! Dar nu te-ai calificat să-mi dai lecții, doar să mă asculți și maxim, să mă încurajezi că o să treacă și la mine furtuna. Greul meu nu este mai puțin lipsit de importanță decât al tău. Greul meu e cel mai greu pentru că e al meu.

Deci, concluzia este simplă: ori îmi ești alături la greul meu, ori te duci în viața ta, fără mine, la greul tău.

Unora li se pare greu cu un copil. Altora cu 3-4 li se pare floare la ureche. Cu ce e mai prejos părintele cu un copil față de cel cu 4? Din ce motiv, cel din urmă ar fi mai dispus la greutăți decât cel cu un singur copil? Cine suntem noi să decidem ce e greu și ce e simplu? Mai ales pe timp de pandemie unde toate emoțiile ne sunt puse la încercare ca la ruleta rusească.

M-a întrebat cineva la un articol despre tații care merg la cumpărături și nu prea se pricep să cumpere lucrurile de pe listă că de ce am mai făcut copii dacă mi se pare așa greu să-l trimit pe el la magazin.

Mă și vedeam în seara cu pricina în pijama sexi și chiloți satinați cu ciucur roz pe mijloc, spunându-i ferm:

– Azi nu facem copii. Încă nu am un plan de rezervă pentru când va veni pandemia în 2020 iar tu nu vei recunoaște păstârnacul în galantar pentru supa de pui!

Uite de aia facem copii! Că ne doare la păstârnac că l-a încurcat bărbatul cu ridichea!

***Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.

Business photo created by senivpetro – www.freepik.com„>Sursa foto