Meșterul nostru, zeul nostru

Se împlinesc 4 luni, 2 săptămâni și 3 zile de când îl aștept pe cel care mi-a făcut un corp de mobilă în baie să îmi îndrepte 2 sertare.

Și se împlinesc 2 luni, 3 săptămâni și 4 zile de când aștept instalatorul să-mi schimbe o piesă la toaletă.

Și probabil o să mai aștept eu mult și bine să mi se rezolve problemele în țara meseriașilor plecați în lumea largă și a amatorilor puși pe muncă de mântuială și câștig invers proporțional cu efortul.

Sunt client al domeniului construcțiilor de vreo 12 ani, de când ne-am cumpărat casa noastră. În toți anii aceștia am avut nevoie de toată gama de servicii, iar pe-atunci aveam agenda plină de contacte: ba de mobilă, ba de zugravi, ba de instalatori.

Cel care mi-a făcut prima mobilă, niște rafturi frumoase foc și super rezistente care sunt donate soră-mii în prezent, a plecat de vreo 4 ani în America. Nu se mai întoarce, dar nu era zi în care eu să-l sun să-i mai cer ceva de făcut și el să nu-mi facă exact ceea ce aveam nevoie. Dincolo că lucra impecabil, avea o viziune, știa ce-ți trebuie într-o bucătărie, ce rafuri sunt de prisos și ce nu, ce se merită să-ți pui într-un dormitor și la ce să renunți.

După ce a plecat, iar eu mai aveam niște proiecte în derulare, mi-a recomandat un băiat care punea în aplicare planul de lucru pe care el îl crea de la distanță. În timp, relațiile s-au răcit, recomandarea lui a început să dea eroare, până a dispărut cu totul de pe piață.

Pentru că nu e suficient să faci mobilă și atât. Trebuie să ai viziune, gust și atenție la detalii. Iar până astăzi, încă nu am mai găsit pe cineva măcar la jumătatea profesionalismului prietenului meu plecat în America. Și care nu se va mai întoarce.

Acum 6 luni, aveam nevoie de o bucată de mobilă la o baie. Nu voiam Ikea, n-aveam bani de Mobexpert, așa că am cerut o recomandare printre prietenii mei. Nu mai știu cum am ajuns la Dl Mihai care face mobilă și în Paradisul Verde, în Corbeanca, aparent, acum, asta e cartea de vizită a tuturor meșterilor.

Dacă a făcut în Paradisul Verde e ca și cum trebuie să-i pup picioarele și să-i mai dau și bani că și-a făcut timp să-mi vină mie, în apartament. Bașca îl mai pun să-ți piardă timpul și cu o mască de la chiuvetă când el mobilează vile și palate.

Așa mă amuză și mă intrigă atitudinea asta de parvenit a unora dintre noi. Încă e taaaaare departe de noi capacitatea de a înțelege că unde azi faci o mască de la chiuvetă, mâine poți mobila 2 apartament. Unde azi tratezi cu inima un om, mâine binele ți se poate întoarce înmiit.

Tare săraci cu sufletul mai suntem!

Buuun, și ajunge Dl Mihai care și-a rupt din timp ca să vină la mine în baie. Ia dimensiunile, îmi aleg culoarea, plătesc avansul cu chitanță, mă amână 3 zile, eu nu comentez, că așa se cunoaște omul, deci iau fiecare experiență ca o învățătură.

Într-un final vine cu mobila, frumoasă, nouă, elegantă, ce mai, Paradisul Verde la mine în baie, doar că sertarele puțin cam strâmbe. El îmi zice că așa e, știți voi, scuza meseriașului:

– Așa e modelul!

– Model cu sertare căzute?

– Păi nu sunt căzute, nu sunt calibrate.

– Calibrează-le!

– Au plecat meșterii.

– Cheamă-i înapoi.

– Nu mai pot că au și eu altă treabă. Trage toată lumea de noi!

Și tot așa până când ne-am înțeles că o să vină a doua zi să-mi calibreze sertarele. Nici până în ziua de astăzi. Am stat și eu să văd până unde duce nesimțirea din zilele noastre. Departe.

Până la urmă am chemat un alt meșter, mi-a spus că de fapt mobilei îi lipsește un picior de susținere pe care l-a și montat, eu am mai plătit o tură și după 4 luni am și eu o mobilă normală în baie.

Peste Paradisul Verde, se înțelege.

Povestea cu instalatorul ar putea face, însă, concurență Procesului lui Kafka. Tot o treabă în garanție, deci, la ce să ne stresăm dacă nu e rost de făcut niște extra bani? Dacă cel cu mobila n-a mai răspuns la telefon și nici la mesaje, modelul instalatorului e pe răspuns și ignorat.

– Când puteți veni?

– Mâine la 12.

Mâine la 12 nu mai poate.

– Dar când puteți veni?

– Mâine la 15.

Mâine la 15 nu mai poate.

– Când puteți veni?

– Mâine la 17. După ce îmi trrmin treaba. Și nu mă mai țineți din treabă că de aia nu mai ajung la timp.

Așa că, oameni buni, nu sunați meșterii că-i rețineți. Nu-i bateți la cap că-i stresați. Nu comentați că-i deranjați. Și dacă n-aveți altceva de făcut, ridicați-le și-o statuie și rugați-vă la ea până să îndură unul să vă răspundă la telefon ca să vă spună:

– Până în ianuarie am rezervări. Apoi, plec la ski în Austria, poate după Paște dacă nu mă duc la niște montaje în Anglia.

Work photo created by freepik – www.freepik.com„>Sursa foto