Nimic nu e mai presus decât libertatea ta!
Povestea lui Marc de astăzi vine în continuarea Iasminei, femeia puternică și curajoasă care știe că atunci când nu se (mai) simte împlinită e timpul să-și caute fericirea unde vede cu ochii.
Povestea lui Jean Baptiste Manitou, omul poveștilor terapeutice pe care o dată ce le asculți îți rămân pentru totdeauna în minte, mă duce cu mintea către toate femeile care prinse într-o relație nesănătoasă și sentimentul de neputință rămân să-și construiască visele în spatele unor gratii imaginare.
Pot face orice îmi doresc!
Cu acordul lui, astăzi v-o prezint pe Sașa. De aici încolo, Sașa va fi laitmotivul libertății supreme!
Vă invit să vă așezați comod pe fotoliu și să citiți, fără ca cineva să vă deranjeze, povestea ei. Eliberați-vă de gânduri, beți o cafea sau ceva mai tare, imaginați-vă pe-o plajă singură, lăsați-vă corpul să plutească și mintea să viseze.
XXX
Marc este un copil care locuiește într-o cabană în mijlocul unei păduri. În fiecare zi se joacă, desenează, își face tablouri din conuri de brad, își caută activități care să-i bucure zilele.
Într-o zi, din materialele pe care le are în jurul lui, din carton și culori, frânghie și conuri de brad, își construiește un zmeu, o fetiță căreia îi pune numele Sașa.
În fiecare zi, Marc iese la fereastra cabanei și se joacă cu Sașa, îi întinde ața sus, în aer, o aruncă după nori și apoi o trage înapoi, bucurându-se de ea.
– Dragul meu, Marc, îi spune într-o zi Sașa, te rog, lasă-mă câteva minute liberă că mă doare să fiu mereu ținută de ață.
Dar Marc se supără:
– Cum să te las când eu te-am făcut? Ești a mea și nu-ți dau voie!
Sașa s-a întristat, așa că, la un moment dat, cum stătea ea în aer, prinsă de picioruș, reușește să se dezlege de ață și fuge, pierzându-se în văzduh.
Marc se chinui s-o prindă, sări la geam plângând și cerându-și scuze, dar fără succes.
Cabana lui era înconjurată de un lac, iar la fereastră avea gratii.
XXX
Înainte să vă povestesc concluziile mele care sunt absolut personale și subiective, aș vrea să vă gândiți la următoarele întrebări:
- Cum v-a făcut povestea să vă simțiți: fericită, tristă, răzbunată?
- Cu ce personaj v-ați identificat?
- V-ați simțit vreodată Sașa? Dar, Marc?
- Cum credeți că se termină povestea lui Marc?
- Ce credeți că se întâmplă cu Sașa?
Experiența mea:
Povestea aceasta este una dintre preferatele mele, pentru că nu cred să existe ceva mai important în lumea asta cum este să te simți liber în viața ta.
Liber să vorbești, să fii tu însăți fără judecată, să fii acceptat așa cum ești, să te duci unde vrei, să pleci când vrei fără să raportezi nimănui, fără să te justifici sau să te scuzi.
Sunt liberă în viața mea și nimic nu e mai prețios decât asta!
M-am simțit Sașa de multe ori, și în relații de familie, cu părinții, cu copiii mei, chiar și în relație de cuplu (acum mulți ani) și de prietenie, de aceea atunci când am văzut că scapă din ”ghearele” lui Marc am fost fericită! Pentru că nimic nu ar trebui să fie mai presus în viață decât propria ta libertate! Și nimeni, niciodată nu ar trebui să-ți limiteze dreptul la libertate: de a vorbi ce simți, de a face ce vrei, de a te duce unde vrei, de a fi singură dacă asta dorești.
Ceea ce este însă absurd este că ne naștem liberi și pe parcurs devenim cumva prinși în propriile noastre chingi: nu spun asta ca să nu deranjez, nu fac asta ca să nu se supere nu știu cine, nu mă ridic să plec că nu e frumos și ajungem la maturitate să stăm în relații de tot felul, care nu ne aduc nici un beneficiu, dar nici nu ”se cade” să schimbăm ceva. Că nu se poate, că e greu sau imposibil, că nu am cum, nu am bani, nu am unde, nu am cu cine, e împotriva regulilor, educației, culturii, imaginii.
Dacă ați reciti cu mare atenție din perspectiva propriului vostru control ce tocmai am scris, ați realiza că nimic din cele de mai sus nu țin de voi. Absolut nimic.
În afară de propria voastră libertate și fericire. Ce zice lume, educația, cultura, regulile, cine sau cu ce, sunt lucruri complet în afara puterii voastre de control.
Ce puteți face dacă nu sunteți fericită e să plecați precum Sașa pe fereastră și să nu vă mai întoarceți niciodată în aceeași stare de prizonierat.
Să schimbați unde puteți schimba, să plecați unde nu se mai poate sta!
Să credeți în fericirea voastră și să nu vă opriți s-o căutați!
Am crezut cu toată puterea mea că pot și că voi reuși!
Iar în plus, să vă amintiți că:
1. Puteți face orice vă doriți!
2. Puteți pleca oricând, cei care contează vă vor rămâne mereu alături!
3. Fiecare e în spațiul lui și e responsabil pentru spațiul lui!
4. Marc ar fi putut avea o cheie, o barcă, apa să nu fie atât de adâncă și ar fi putut pleca din cabană oricând dorea, iar fericirea lui să fi stat în altceva decât în existența Sașei sau în lansarea Sașei în aer. Fericirea stă dincolo de zona de confort!
5. Uneori avem iluzia că fericirea altuia e fericirea mea când realitatea e doar una: fiecare e responsabil pentru fericirea lui!
6. Este important să ne creăm propriile instrumente de a fi fericiți!
7. Nimic nu e mai presus decât libertatea noastră!
Numai cine vă acceptă așa cum sunteți, vă iubește cu adevărat!
The end.
*** Despre cartea care te binedispune în vacanța de primăvară-vară și să sperăm că nu și de toamnă: ”Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi, precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)
