Știți, eu am o vorbă: că atâta am fost de tristă în prima parte a vieții încât acum mi-a rămas doar zâmbetul. Sunt puține lucruri care mă fac să plâng, care să mă emoționeze, care să mă impresioneze, dar de departe lucrul care îmi aduce bucuria cea mai mare sufletului este relația dintre copiii mei. Când îi văd că nu neapărat se joacă împreună, dar că reușesc să ducă relația lor la un nivel mai înalt, acela de a-și înțelege nevoile, de a se asculta, de a fi unul lângă celălalt când au nevoie, atunci simt cu adevărat că nici o noapte n-a fost pierdută în zadar, nici o strângere…