”Cervantes în Algeria, după ani de zile, izbutește să organizeze cu alți câțiva o evadare. Noaptea se întâlnesc cu toții pe țărm. Corabia tocmită e acolo, gata de plecare. Lipsește însă unul dintre ei. Îl așteaptă. Trece timpul. Se hotărăsc să plece fără cel care întârzie. Cervantes stăruie: să-l așteptăm, închipuiți-vă deznădejdea lui când va sosi și va vedea corabia în larg…Mai stau, se perpelesc, vine și cel lipsă…Era turnătorul. Sunt prinși cu toții și duși înapoi în sclavie. Povestea aceasta atroce – unde Cervantes apare atât de nobil, dovedindu-se că nu întâmplător a scris el Don Quijote – mi-o aduc aminte, fără legătură directă, cozile de la prefectură.” ”Oamenii…