Poate că nu o să vă vină să credeți dar vorba asta am auzit-o la o femeie simplă de la țară, dintr-un sat cu nu mai mult de 20 de case din care jumătate părăsite. – Dina, 2 ore dacă stai pe stradă, nu vine nimeni! Nu ai cu cine vorbi! De acolo de unde vin eu, toată lumea aleargă după foarte, foarte bine! De teama lui foarte, foarte rău! Ea, în schimb, mi-a declarat-o în contextul lui foarte, foarte rău! Cu așteptarea continuă măcar a unui foarte bine! Iar dacă ar fi să trag linie sub această ecuație, v-aș întreba: cine e mai aproape de realitate? Fericiți cei săraci…