Nu trec prin perioada cea mai prolifică a vieții mele. Abia am făcut 2 săptămâni de când m-am întors din cel mai lung concediu al vieții mele de aproape 2 luni, și încă nu mi-am găsit locul. Încă mai mătur cadavre de păianjeni morți prin asfixiere, încă mai spăl rufe cu miros de nisip, încă mai vânez o bucată de inspirație lăsată la maturat pe masa din bucătărie. Dar cred c-au mâncat-o și pe aia muștele Am intrat într-o stare de letargie și de uitat ca-ntr-o gaură neagră la calculator că și boul ar fi gelos pe mine cu tot cu poarta lui nouă. Nu știu dacă e de la…