Responsabilitatea nr. 1 ca părinte
Am avut dintotdeauna o problemă cu mâncarea. Nu știu dacă e genetică, a venit de la Dumnezeu sau mediul social și-a vârât puțin coada, eu cred că toate la un loc, dar de când mă știu am mâncat greu, fătă poftă, iar dacă aș putea să nu mănânc cu zilele și să supraviețuiesc ar fi minune pe pământ. Ahh, ce bine e de tine! Parcă aud acolo în spate niște fioruri. Dar, vă rog, nu vă ambalați. Știți, desigur, că nici o extremă nu e sănătoasă. Nici să dai pe spate tot frigiderul de supărare că te-a lăsat iubitul nu e cea mai bună soluție, dar nici să faci foamea…
Copil obez și fericit nu există
Și doar am zis că nu mai comentez la ce fac alții în jurul meu. Dar așa e omul. Când se vede cu lucrurile sub control, începe să se uite în curtea altuia. Poate – poate, o mai fi ceva de curățat pe-acolo. Dacă până să am copii eram mama perfectă, după primul copil eram mama atotștiutoare, iar abia după al doilea am priceput că habar n-am de nimic, acuma mi se pare că aș putea comenta un pic referitor la modul cum se afișează alții în jurul meu. Nu știu cât sunt de îndreptățită, dar totuși să vă povestesc Azi eram, se știe, din nou la Lidl să cumpăr…
