-
Nu e bătătură ca bătătura lui Michael Kors
Că sunt mare admiratoare a tocurilor, nu cred că mai e vreo noutate. Mi se scurg ochii după ele, mai ceva ca fii-mii după bomboane. Doar că aproape niciodată nu port. Când eram studentă, nu se potriveau cu RATB-ul. Apoi, am crescut mai mare, nici cu metroul nu veneau prea bine. Când am început să merg cu mașina, nu știam să conduc cu ele, iar acum, când le am pe toate, singurele plecări de-acasă sunt la școală la copii și la piață după carne și fructe. Păi e corect? Când o să fiu babă, babă din aia care va bea martini cu paiul că sigur n-o să mai am dinți…
-
În ziua în care mama nu a mai putut, Dumnezeu a creat Rosé-ul
Nu că am avut vreodată dubii că din când în când îmi sare piulița și deraiez pe coclauri. Dacă aș fi avut un serviciu normal, din ăla la care faci jogging de dimineață ca să vadă șeful c-ai ajuns la timp și de la care pleci spărgând ușa ca să ajungi la grădi la cel mic, m-aș fi afundat în treabă, aș fi băut vreo 5 cafele, mă întorceam acasă epuizată, cu treaba de la birou făcută, fără chef de viață dar suficient cât să adorm buștean pe canapea. Dar dacă sunt mamă ”care muncește de-acasă” am plecat de dimineață să fac un retur la niște haine de copil la…
