Dormi? Te rog să dormi…
Dragi surori de iubire nemărginită, povești de noapte bună și gânduri de relaxare seara după ce adorm copiii,
Treaba aia cu:
- 20 de pipi înainte de somn,
- încă o povesteeeeeeee, te rooooog
- apă, încă puțină apă
- mai stai lângă mine, te rooooog
- ia-mă în brațe
- acum, lasă-mă jos
- mai ia-mă în brațe, un pic
- și-acum, lasă-mă jos
- mângâie-mă pe păr
- hai, dormi aici lângă mine
- ai plecat? Să nu pleci!
Continuă și după 5 ani.
Nu știu exact dacă o să țină până pleacă la 18 ani de-acasă cu mașina lui bărbatu-meu din garaj, dar minim 5 ani sunt confirmați de subsemnata.
Nu mi-o luați în nume de rău.
Știu, îmi va fi greu când voi fi bătrână și singură, mă rog, nu chiar singură, cu bărbatu-meu care mă va întreba pentru a milioana oară ce iaurt îi place lui dimineața pe stomacul gol, iar eu am să mă fac că-s pliurdă că m-am plictisit să-i răspund de-o viață, deci cum spuneam singură și amărâtă că-s copiii plecați și n-are cine să-mi mai bucure serile.
Așa e, voi fi bătrână, singură și tristă.
Dar până una alta, hai să luăm pe rând etapele, că acuma e despre cei 5 ani minunați ai copilului care face 3 kg de pipi și bea 5 de apă numai să mai lungească ora de culcare.
Știți ce-am făcut ultima dată în fața unei astfel de experiențe? Nici mie nu mi-a venit să cred…
După mai bine de 20 de minute de cereri și alte cereri, mi se făcuse și mie somn. Și nu de alta, că mamele nu prea dorm și nici nu prea mănâncă decât o zi din 7 și-atunci când lasă copilul resturi în farfurie și îi este milă se le-arunce, dar de data asta, chiar îmi cădeau ochii în gură.
– Mami, mami, mami, mami…..
Mi se oprise acul de la magnetofon pe nervul nepotrivit.
– Iubire, îi spun eu în timp ce-mi las capul pe așternutul moale și pufos, știi, când eu am să fiu bătrână și o să-mi faci și tu toate voile. O să mă duci în parc pentru că eu nu o să mai pot, o să-mi faci părul pentru că eu nu am să mai reușesc, o să mă îmbraci, o să-mi faci baie și o să-mi spui povești de noapte bună. Exact cum fac și eu acum cu tine. Tu o să vrei să pleci, iar eu am să te rog duios să mai stai lângă mine.
Nu știu exact la ce mă așteptam dar în nici un caz la …….liniște.
Liniște. Liniște deplină. Iar gândul ăsta în care copiii mei îmi vor oferi atâta dragoste și iubire cum o fac și eu m-a relaxat că aproape închisesem ochii, gata să adorm zâmbind.
– Mami, știi ce, se aude brusc în întuneric, du-te la tine în pat. Sunt bine. Noapte bună!
– Păi, gata? Sigur?
– Da….
– Cum adică, o să te duc în parc? Și dacă nu vreau?
– Dacă nu vrei, nu o să mă duci, o să stau acasă. Cum nici eu nu ies mereu în parc când vrei tu și stăm amândouă acasă.
Liniște.
– Dacă vrei poți să mergi la tine, să dormi. Dacă vrei. Te iubesc.
– Și eu, iubirea mea.
