Iubirea a fost răzbunată
O să ziceți că repet, dar iar am fost la Lidl să cumpăr: făină, fructe și drojdie și am ieșit cu coșul plin și fără drojdie și fără lapte bătut. De a trebuit să mai intru și la Mega.
Dar s-o luăm cu începutul. Cum intri în parcarea de la Lidl, toate semnele de circulație sunt doborâte la pământ, nu există sau sunt puse degeaba.
Locurile de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități sunt ocupate abuziv de cei cu 2 mâini, 2 picioare dar sigur cu mai puțini neuroni decât ceilalți, iar majoritatea mașinilor sunt parcate exact acolo unde nu este trasată parcarea: în fața magazinului, perpendicular cu locurile libere de parcare și chiar paralel cu strada, călare pe trotuar.
Pe modelul: să parchez cât mai aproape, ca să nu-mi înghețe creierul de tot!
Cât îmi place mie Lidl-ul, așa mă ia o tristețe când îi văd pe ăștia complet defazați de lumea civilizată. Pe cât de nesimțiți sunt unii, pe atât de lipsiți de materie cenușie sunt alții.
10 pași mai încolo am parcat și eu lângă fraierii care folosesc parcarea exact pentru a parca mașina.
După câteva ture și un căruț plic cu cele 5 lucruri de pe listă și alte 25 bonus, m-am așezat la rând, în timp ce ochii îmi căzuseră pe vânzătoare.
Vorbea tare și răspicat cu colegul din spatele ei:
– Voi vorbi cu tine numai despre serviciu.
– Lași peste tot numai mizerie, îi răspunde el răzbunător.
– Asta nu e despre serviciu.
El comentează ceva dar nu aud.
Ea îi aruncă o privire piezișă și conchide hotărât:
– Prietena ta este Angi.
Pauză.
– Iar TU, nici nu știi ce ai pierdut!
El tace brusc. Ea mă salută zâmbind.
Lidl, am fost răzbunată!
